- Altetele sale regina Maria I Stuart, sotul ei regele Francisc al II-lea al Frantei si sora lui Marianna!
- Francisc, nu ne-am vazut de la nunta! Spuse Edward salutandu-l.
- E bine sa te revad, vere! Raspunse Francisc.
- Aceasta este sotia mea, Oteea.
- Imi pare bine sa te cunosc!
- Placerea este numai a mea! raspunse fata. Sa mergem sa ne asezam la masa!
Cei cinci se asezara la masa unde ii astepta Alexander. Petrecerea se incinse, alcoolul incepand sa-si faca efectul asupra unor invitati. Toata lumea era vesela, dansand si bucurandu-se din plin.
- Imi puteti acorda acest dans? O intreba Francisc pe Oteea.
- Desigur! Raspunse fata numaidecat.
Francisc si Oteea se indreptau spre ringul de dans alturandu-se celorlalte perechi. El nu era foarte inalt, insa nici foarte scund. Semana cu sora sa, Marianna, in privinta ochilor; amandoi ii aveau albastrii. Francisc era slabut si parea fragil, exact ca un copil, fiind departe de a fi considerat un barbat.
- Am auzit ca tu si sotul meu nu va intelegeti prea bine, rupse tacerea Oteea.
- Este adevarat, raspunse Francisc. Noi doi niciodata nu ne-am putut intelege. Pur si simplu nu exista o punte de legatura.
- Pacat! Dar sper ca noi doi ne vom intelege, in ciuda relatiei tale cu Edward.
- Sunt sigur ca ne vom apropia. Pana la urma suntem o familie si ne ajutam intre noi, raspunse Francisc continuandu-si dansul cu Oteea.
*
In timp ce toata lumea se distra la petrecere, afara, privind visatoare cerul statea Ferra. Fata ii trada emotiile, pe chip putandu-se citi tristete si nostalgie. Ofta adanc, tristetea parca accentuandu-se. Mai era putin si din ochi i-ar fi curs lacrimi, dar fu intrerupta.
- Domnisoara Howard? Se auzi o voce dulce. Chiar sunteti dumneavoastra? Intreba tanarul nedumerit. Ferra doar isi intoarse privirea vrand sa disimuleze schitand un zambet, dar acel zambet fu unul frant, accentuand durerea din inima fetei. Dar ce s-a intamplat cu dumneavoastra? Continua baiatul. De obicei sunteti foarte vesela si va place sa imi faceti viata un iad. Ce s-a schimbat? Intreba in continuare Oliver venind mai aproape de ea.
- Dorul de casa.....cred, raspunse Ferra. Privesc cerul si ma gandesc la mama mea, ma intreb ce face, daca este sanatoasa, daca isi face griji pentru mine. Mi-e atat de dor de ea! Recunoscu Ferra cu durere in glas, o lacrima curgand pana la urma pe obrazul ei stang. Stiu ce crezi tu despre mine, dar sunt mai mult decat las sa se vada. Am si eu sentimente si cateodata imi este foarte greu. Desi le am pe fete, uneori nu pot sa nu ma simt singura, spuse Ferra imbratisandu-se pe ea insasi si suspinand adanc.
In tot acest timp, Oliver o privi cu uimire, dar si cu o oarecare caldura, pe chip aparandu-i de asemenea un zambet trist. Veni mai aproape de ea si ii atinge umarul in semn de afectiune si intelegere consoland-o. Apoi se apleca la nivelul buzelor ei, presandu-le cu ale sale in mod tandru si calduros timp de trei secunde. Se ridica, ii zambeste dulce si pleaca. Ea, ramasa singura si uimita de gestul baiatului isi duce degetele incet la buze privind in gol, mangaindu-le si zambind ca o copila caruia tocmai i-a fost cumparata papusa preferata.
*
In sala de bal Oteea discuta foarte serios cu Tabitha, incat incepu sa gesticuleze discret, varsandu-si oful.
- Si cum spuneam, cred ca pana la urma simt ceva pentru el. Dar nu stiu daca e dragoste sau altceva. Adica, cred ca e dragoste dar...Sa ma confesez sau nu? Intreba nedumerita Oteea.
- Sa vad daca inteleg, tu te-ai indragostit de Edward si vrei sa te confesezi, am dreptate?
- Pai exact asta e problema. Sa ma confesez, sa nu ma confesez? Ce crezi ca ar trebui sa fac?
- Daca chiar iti place de el, atunci confeseaza-te!
- Da dar...nu stiu...Daca o sa rada de mine?
- Nu cred ca Edward este genul ala de barbat. El pare matur.
- Da, asa e. Deci ma confesez sau nu?
- Te confesezi!
- Okay! Dupa ce se termina petrecerea ma voi confesa!
Intr-o alta parte a castelului, intr-o camera luminata doar de o lumanare, stateau trei siluete discutand.
- Deci totul este pregatit? Se auzi o voce de barbat.
- Da. Acum el trebuie doar sa intre in camera, se remarca o alta voce putin mai subtire decat cealalta.
- Inteleg ca ma ajuti deoarece nu il suporti pe Edward, dar nu inteleg de ce esti tu aici, spuse barbatul cu vocea groasa privind spre silueta feminina de langa el.
- Pentru ca este amuzant, replica femeia.
- Pana la urma totul se rezuma la distractie in cazul tau, soro, se auzi vocea mai subtire.
Dar ceea ce nu stiau cei trei era faptul ca usa era intredeschisa, iar in dreptul ei se afla o figura feminine careie nu-i venea sa creada ce auzise.
*
Petrecerea se sfarsise, fiecare fiind in camerele lor, pregatindu-se de culcare. Oteea statea in fata oglinzii nestiind cu ce sa se imbrace pentru a-i face pe plac lui Edward. Vroia sa-l surprinda. Pana la urma se imbraca cu o rochie alba, avand accente de rosu aprins si se indrepta spre camera lui. Ajunsa in dreptul usii intra fara sa bata, dar de indata ce o deschise ramase stana de piatra, neputand sa scoata niciun sunet; socul era prea mare.
CITEȘTI
Love of forgotten times
RomanceOteea, Tabitha si Ferra sunt trei fete carora destinul le-a pregatit ceva foarte special. Intr-o seara ele sunt abordate de o batrana cersetoare care este mai mult decat lasa sa se vada. Ce se va intampla cu ele? Doar destinul ne va spune.
