Am reușit să nu mă mai gândesc la tine. Fiindcă mă distrugi. Mă distruge gândul să știu că ceea ce dau cu o atât de mare dorință, nu se mai întoarce. Poate deloc. Poate parțial. Dar nu-mi ajunge să știu că te împart. Mai ales cu timpul tău irosit cu ai tăi prieteni seci.
Luke, știi ce, cred că ești inconștient ce persoană valoroasă ai lângă tine.
Și când te gândești că ți-aș putea fi muză.
~
Glasul tău în această dimineață mi-a șoptit cel mai frumos cântec. Când îți cânți versurile în fața mea folosești atât de multă patimă, încât te cred pe cuvânt că-s pentru mine. Ei bine, "bună dimineața" din primul moment al zilei a fost de trei ori mai profund. Buzele îți tremurau însetate, iar ochii mă priveau ca pe o operă de artă. Atunci mi-ai zis să deschid repede fereastra, pentru că ai impresia că vezi un curcubeu.
Aveai dreptate. Am dat perdeaua la o parte și mi-am așternut zâmbetul peste al tău, mulându-ne perfect într-o fericire matinală. Ai luat primul pix din sertar, prima coală puțin șifonată de pe birou și ai început să scrii. Mâna îți fugea, suflul îți era întrerupt, iar privirea... Privirea era îndreptată cu grație și admirație spre culorile îmbibate în cer. Eu ți-am rămas la doi pași în drepta ta, aproape gol, așteptând să mă desenezi din privi, apoi să-mi trasezi în versuri liniile corpului.
Ghici ce? Nu m-ai observat. Așa că mi-am tras puloverul de noapte înapoi pe mine.
CITEȘTI
Lasă-mă să-ți devin muză
Short Story(c) - Fanie - Decembrie 2016 * Samuel preschimbă firul iubirii într-o ață țeapănă a dependenței de a-i deveni muză în orice act artistic prietenului său. Luke tinde spre a capta inspirația din natură, însă omite cel mai apropiat și încăpățânat punct...
