Capitolul 1 - Sperante false

47 2 1
                                    

                   

Lemnul vechi si putrezit face contact cu podeaua rece din marmura, nu inainte ca geamul usii sa se sparga in mii de fragmente cristaline.

- Esti un animal Kyle. N-am mai vazut pe nimeni sa sparga in halul asta o usa.

- Te rog Mike, zic eu, doar ma stii. Nu cred ca dupa doisprezece ani de prietenie, inca nu stii de ce sunt in stare.

Radem amandoi, intrand in biroul directorului pentru a ne informa asupra unui caz rar intalnit. Fetele frumoase devin tocilare. Deja lumea se duce de rapa, nu cred ca mai trebuia sa mai vina tocilare la noi in liceu, avem destule. Dar asta sincer, ma intereseaza. Nu e genul de soarece de biblioteca, se citeste pe fata ei asta. Probabil provine dintr-o familie buna, cu un nume mare. Nu as fii spart usa aia nenorocita vreodata daca nu arata atat de bine. Cine stie, poate va exista vreo scanteie intre mine si ea. Mike era unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, dintre toti el fiind cel mai apropiat, si singurul caruia imi permit sa-i zic ceva de dulce mai mereu. Il bagam in probleme, si tot eu o scoteam la capat. Niciodata nu se supara pe mine, venea mereu cu zambetul pe buze, o sticla de Jack Daniels si joint-uri. El ma scotea din starile naspa pe care le aveam din cauza vinovatiei. Nu-mi permiteam sa-l pierd, era prea valoros.

- Vine, zice el. Haide sa plecam, o sa dam de belea.

Nu puteam sa-l contrazic, avea destule pe cap din cauza mea. Am renuntat la tocilara pentru un moment. Voi gasi eu o cale sa vad cine e, momentan, trebuie sa evit problemele. Am scapat pe geamul deschis, spre norocul nostru, directorul avea biroul la parter. Ne asigurasem ca nu ne vazuse nimeni, dar o taratura de biblioteca fara treaba si lectura, ne remarcase saritura grandioasa. Voiam s-o iau la intrebari, dar Mike mi-a amintit de ce trebuia sa fugim. I-am retinut fata, stiu pe cine voi chinui acest an. Am alergat pana in parcarea liceului, de unde ne-am urcat in masina mea si am plecat la mine acasa. Mai aveam doua ore de chimie, dar cine mai statea sa doarma pe banci cand ai un pat mare doar pentru tine. Chimia este peste tot... Pf. Iti dai seama, si drogurile sunt peste tot. Profa insista ca pana si drogurile sunt rezultate ale unor substante simple.. Ne-a dat exemplu o substanta halucinogena. Pf. Cate d-astea am bagat in mine, si tot sunt in viata. Mai mult sau mai putin.

- Stai! zise Mike. Trebuie sa mergem la chimie, stii ca ne vor suna parintii Kyle, ar fii deja a zecea oara luna asta cand lipsim.

- Avem doar doua ore de chimie pe saptamana, am lipsit doar de opt ori, Doamne Mike.

- Cum ramane cu orele suplimentare de vineri? Stii ca avem examene anul asta, si ca avem ore suplimentare o data pe luna la acele materii, nu?

Mda, n-am fost luna asta deloc la orele doamnei Frutty Tutti. Stiam de orele suplimentare, luna asta fiind decembrie, aveam doar o data doua ore de chimie consecutive, atunci cand dadeam si test de control. Cred ca si de asta voiam sa plec. Chimia, matematica, fizica.. Nu erau punctul meu forte. Nu eram un geniu ca si Mike, eu eram cu sportul mai mult, dar am ales sa raman aici pentru prieteni, si pentru ca e singurul liceu in care pot sa fac ce vreau, fara sa fiu prins. E un oras mic, intr-adevar, dar e singurul liceu fara cameri de supravegheat. Cel putin, asa cred..

- Ok, zic eu intr-un final. Mergem la ora, luam un trei, si dupa fac eu cinste cu niste iarba si o bere.

- Merge si un suc alaturi de o prajitura, zise Mike, dar si asta e o idee.

Coboram din masina, elevii trecand pe langa noi  indreptandu-se spre ultimele ore, uitandu-se atat de ciudat la noi. Probabil era anormal pentru ei ca noi sa ne ducem la ultimele ore, in loc sa ne pregatim de diverse petreceri. Si eu ma mir de ceea ce fac sincer, dar e ultima zi, de maine intram in vacanta de iarna. Nu cred ca mor pentru doua ore, plictisitoare sau nu, cine stie. Poate chiar o sa imi placa, doar poate.

- Hei baieti, v-ati pregatit de testul de ora aceasta?

Uh, micuta Alison apare si ea in sfarsit in cadru. Blonduta, ochii albastrii, gropite in obrajorii rozalii. Schelet pe doua picioare, imbraca cu niste blugi albastrii simpli, un top alb pe deasupra avea un sacou negru trasat de niste dungi albe, imi amintea de arbitrul frustat de pe terenul de fotbal de anul trecut. Avea niste ghete cu tocuri inalte, foarte inalte. Puteam sa pariez ca erau de cel putin 40 cm. Cel putin, cu ajutorul lor, facea si ea un metru in sfarsit.

- Da, zic eu. Stiu totul cap coada. Am invatat aseara toate lectiile din acest semestru, voi lua un 10. Mike radea de afirmatia mea, Alison incerca sa ma domine cu privirea ei de "haha, ce amuzanti suntem azi", iar restul elevilor care treceau pe langa mine in acel moment si au auzit ce naiba spusesem, isi faceau cruce. Nu stiu cum am ajuns in ultimul an de liceu, continui eu, dar asa cum am ajuns aici, asa pot sa si termin. Deci, micuta noastra Alison, inca mai speri ca prietenul meu Michael a.k.a Mikey a.k.a Mike, sa iti dea o sansa? Iti zic eu de pe acum raspunsul, vei avea o sansa numai cand Caelan va avea un nume de fata, nu unul neutru, sau cand Celeste isi va scoapte aparatul dentar macar pentru al curata.

Eram rau, stiu. Dar hei, fata merita sa stie adevarul iar Mike imi tot zicea ca nu vrea sa-i dea sperante sau sa planga din cauza lui. Nu-i problema daca plange din cauza mea, nu?

- E adevarat, Mike? zise Alison cu o voce joasa, chiar nu ai vrea sa-mi acorzi niciodata vreo sansa, dupa toate lucrurile pe care le-am facut pentru tine? Ti-am facut temele din clasa a VIII-a pana in prezent, si doar sa ma remarci..

Oh, prietenul meu era mut de uimire... Nici macar el nu stia cine tot ii facea temele, sau cine ii tot umbla in dulap. Nu isi lua niciodata cartile acasa, nici daca voia sa isi faca vreo tema singur. Zicea mereu ca biblioteca scolii este construita ca elevii sa isi faca temele in liniste acolo, nu acasa unde parintii se cearta si de cele mai multe ori dau vina pe tine. Nu locuim intr-un oras mare, sau cunoscut de lume.. De asta parintii nostrii voiau sa tina de imagine cat de mult puteau pentru ca in New Orleans, lumea vorbeste vrute si nevrute. Inventeaza chestii si le infloresc pe cele adevarate. Probabil Alison va inventa diferite chestii despre Mike, iar tatal lui o sa-l trimita iar la matusa lui Spencer, o nebuna scapata din spital. Cred ca era schizofrenica, altfel nu-mi pot da seama de ce naiba vorbea singura acum doua veri cand am mers cu Mike in vizita la ea, in Cartierul Francez. Eram doar noi trei in camera, dar ea statea la o masa, avand o lumanare aprinsa in fata, si vorbind de parca alta persoana ar mai fii fost acolo. Ma speria femeia, nu o pot nega, dar nici orasul asta nu este normal.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 10, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

DominationUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum