Un nou început

Capitolul 12

După aproape 30 de minute de plimbat cu motorul prin oraș decid sa ma duc la Amanda sa o iau la mine.. Ajunsa în fata casei ei o sun sa coboare jos. Mare ia fost mirarea când m-a văzut fericita pe motorul meu negru ca întunericul. În câteva clipe am văzut-o lângă ușa stand și privindu-ma încontinuu.. Cu ochii ei mari și albaștri s-a apropiat ușor de mine, oarecum speriata, în același timp și fericita.

   -  Deci nu cred asa ceva.. Ai motor, spune ea uimita.
   - Exact Amanda, după cum vezi mi s-a împlinit visul.
   -  Oh doamne, nu cred. Sunt atât de fericita pentru tine.

După câteva secunde de liniște totala, Amanda, vizibil nervoasa, îmi spune:

    - Deci, sa ma pregătesc pentru aeroport nu?
   - Ow da.
   - Și cred ca vei cuceri multe persoane cu asta..
   - Nu știu dacă le voi cuceri, dar știu sigur ca voi fi cea mai buna.

Am început sa o ajut pe Amanda sa pună bagajele în portbagajul taxiului, după care am luat-o de mana și am mers către motocicleta.

   - Sper ca eu nu o sa merg cu tine pe motocicleta.
   -  Desigur ca vei merge. Fara frica, promit ca nu se va întâmpla nimic.

Eram foarte fericita ca Amanda devenise primul meu pasager. Într-o fracțiune de secunda am simțit cum mâinile firavei domnișoare ma lasau fara aer. Ma strângea atât de tare de parca era gata sa moara. Am mers destul de încet deoarece șoferul taxiului trebuia sa ma urmeze pana acasă. Am lăsat motorul în fata casei și am ajutat-o pe Amanda să își după bagajele în sufragerie.

   - Deci nu vei rămâne singura afurisito.
   - Doamne ferește, n-ai sa vezi asa ceva.
   -  Bine dar sa aveți grija.

În scurt timp și-a făcut apariția verișorul meu ce locuia la 2 case de noi pentru a o ajuta pe mama cu bagajele.

   - La mulți ani puștoaico! Sper ca ai primit ce ți-ai dorit.
   - Vezi ca și Cristian a contribuit la cadoul tău primit azi dimineață.
   - Mvaii, mulțumesc frumos.

Pentru prima data când nu m-a enervat Cristian. De când eram mica ma tachina mereu,ori pentru a ma face sa plâng ori pentru al lovii.

Încep sa o ajut pe mama împreună cu Cristian și Amanda, pentru ai ușura din munca. După aprox. 30 de minute, am terminat, în sufragerie aflându-se doar bagajele Amandei. Ne-am luat cu toții la revedere de la ea, ea zicându-ne sa avem grija și a plecat.. Eram mult prea fericita sa constat ca verișorul meu a rămas la noi.

   - De la mine nu îți iei la revedere? Spune el râzând.
   - Ba da, cum sa nu. Și îți mulțumesc din nou pentru cadou. Te-am iertat pentru tot ce mi ai făcut în copilărie.
   - Haha, nu face nimic.

După plecarea lui Cristian, mi-am dus motorul în garaj, acesta fiind gol, numai pentru motor și m-am dus la Amanda care ma aștepta nerăbdătoare în casa.

   - Mie nici în momentul de fata nu îmi vine sa cred ca asta se întâmplă. Locuim împreună.
   - Exact Amanda, de azi vom face totul împreună.
   - Sunt atât de fericita atât pentru mine cât și pentru tine, ai motocicleta.