Prolog

22 1 0
                                    

Ma grabeam sa prind trenul, ar fi fost ultimul care m-as fi dus acasa. Nici nu am simtit cat de repede a trecut timpul discutand cu Rebeca, nu ne mai vazusem de mult timp si trebuia sa ma puna la curent cu nautatile. Eram in criza de timp si aveam nevoie disperata sa gasesc un taxi, dar cum ziua era aproape pe sfarsite iar ploaia nu inceta, gasirea unui taxi mi se parea o misiune imposibila.

- Daca vrei pot suna pentru un taxi! spune Rebeca incercand sa scape de apa care ii intra in ochi, enervandu-se pentru ca nu reusea.

- Este o idee geniala! exclam.

- Recunoaste, sunt geniala! spune aceasta chicotind.

Nu mai dureaza mult si taxiul ajunge, ma despart de prietena mea si ma urc in masina. Era atat de cald in comparatie cu temperatura de afara si nu m-am putut abtine sa nu spun asta.

- Ce bine si cald este aici, m-a udat ploaia toata! spun zambind.

- Unde doriti sa mergeti? imi spune pe un ton serios soferul.

M-am simtit rau si tot entuziasmul meu s-a dus odata cu auzirea vocii taximetristului parca prea serioasa, prea rece.

- As vrea la gara, va rog! ii raspund scurt.

Il observ cum ma priveste prin oglinda, avea o privire intunecata asta poate si pentru ca in masina lumina era slaba, ma simtem stingher si tot ce imi doream era sa ajung cat mai repede la destinatie.

- Erati mai vesela cand v-ati urcat, s-a intamplat vreo ceva?

- Nu! ii raspund scurt.

Orasul era frumos luminat, iar ploaia il facea sa luceasca... mi-a lipsit Londra, dar ma bucur ca m-am intors, este timpul sa ma intorc la viata mea.

Va urma.

Emma...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum