Never Ever//EXO fan-fiction

Capitolul 9

Jullie's POV

-Am ajuns a-

Nici nu apuc sa las cumparaturile pe masa,caci dau de o privire ce nu ma asteptam sa o intalnesc prea curand. 

-Hyuna? intreb mirata,apoi imi relaxez muschi faciali si imi las pungile pe masa

-Surprinsa sa ma vezi?intreaba zambind

Incep sa rad ironic,apoi o privesc fix in ochi foarte rece

-Ce cauti in casa mea? 

-Oh,dar cat de nepoliticoase ne-am facut!se ridica de pe scaun,punandu-si geanta pe umar si asezandu-si haina scumpa de blana,se apropie de mine

-Eu ar trebui sa pun intrebarile,nu tu!

Cu cat scoate mai multe cuvinte pe gura,cu atat imi vine sa ii dau una de isi inghite figurile.O fiinta mai plina de ea ca Hyuna,nu exista.Imi musc pe interior obrazul,pentru a ma calma si o las sa vorbeasca cat vrea.

-Vrei sa mi-l furi?

Ridic o spranceana in semn de intrebare,neintelegand ceea ce vrea sa transimta

-Pardon? 

-Nu te preface ca nu ma intelegi,incepe sa ridice tonul enervand-o atitudinea mea lejera.Spune-mi,ce ganduri ai cu Baekhyun al meu?

Pentru a doua oara,pufnesc din cauza vorbelor ce le arunca fara sa gandeasca.

-Ce te face sa crezi ca e al tau?Hmm,din cate imi amintesc Baekhyun nu e un sclav din epoca medievala.

Isi inchide ochii incet.

Incep sa o enervez,zambesc usor gandindu-ma la cate planuri de a ma omori isi formeaza in minte

-Nu te-ai schimbat deloc,spune ea evitandu-mi privirea.Esti la fel ca inainte...

Raman socata la afirmatia ei.

-Cum adica ,,ca,fac o pauza respirand de cateva ori pentru a-mi putea aduna cuvintele,...inainte"?

Isi inclina capul privind in gol

-Nu-ti amintesti,nu-i asa?Oh,nu ar trebui sa te simti ofensata,nici nu ai avea cum.

Comportamentul ei bizar ma face sa imi pierd cumpatul,incerc sa numar pana la zece in gand si sa astept sa continue,insa tot ceea ce face este sa priveasca in gol...fara sa imi arunce nicio privire,fiind prinsa in propriile sale amintiri.

-Te-am privit din departare...nu,de fapt v-am privit. Erai atat de fericita inainte de accident,inainte sa fii târâtă intr-o mare de minciuni sărate.

-Destul!tip,facand-o sa ma priveasca.Daca tot ai venit pana aici,vorbeste!Nu mai spune cuvinte fara sens!

-Saracuta Jullie...este mintita fara sa isi dea seama!

-Iesi afara!

Incepe sa rada,apoi cauta ceva prin poseta.Se apropie de mine si se apleaca pentru a-mi putea sopti in ureche.

-Adevarul doare,nu-i asa?

Ma mangaie de cateva ori pe cap,apoi lasa un plic pe masa si pleaca fara sa mai scoata vreun cuvant.Imediat cum aud usa ca fiind inchisa,ma asez pe un scaun si oftez lung.Ma uit la ceas,apoi imi pun mainile pe fata si incep sa analizez discutia mea cu Hyuna.

-Nu are rost nimic din ce spune,gandesc cu voce tare apoi ma trag incet de par in speranta ca durerea sa imi stimuleze vasele de sange pentru a lasa creierul sa gandeasca.

Finn's POV

Realitatea pare ca este mai cruda ca fictiunea.

Femeia pe care am iubit-o candva,se dovedeste a fi cauza lipsei mele de acasa,cauza grijilor familiei mele,cauza tuturor problemelor pe care le-am avut pana acum.

Inspir si expir adanc pentru a-mi reveni din soc...insa in zadar.Incep sa izbucnesc in lacrimi o data cu amintirile ce continua sa imi curga in fata ochilor. Momentele in care am fost impreuna si in care ne-am sprijinit unul pe celalalt.

-Dde ce?

O intreb incet,lasand suspinele sa se sparga in aer in asteptarea unui raspuns.

-De ce mi-ai facut asta?

Jane inghite in sec si se aseaza in vine,pentru a fi la acelasi nivel cu mine.

-Din cauza ei...din cauza ca ai iubit-o mai mult decat pe mine!M-ai parasit....pentru ea

-Jane,ce tot spui?o intrerup,facand-o sa ma priveasca adanc in ochi

-Nu eu te-am parasit,nimic nu mai functiona intre noi,ne certam mereu,te faceam sa suferi,chiar crezi ca ar fi mers in continuare?Plus ca...am gasit-o pe ea,iar ea m-a facut fericit

Jane suspina in dezagrement,auzind ceea ce ii spun

-Si inca ma face,datorita lui Jul-

-Ajunge!ma intrerupe,calma spre surprinderea mea,apoi se ridica in picioare plecand spre iesire

-Dupa ceea ce ai spus adineauri,sa nu te astepti sa mai pleci vreodata de aici!

Tranteste usa de fier in urma ei,lasand intunericul sa se asterne asupra mea...

Unknown's POV

Clopotelul usii cafenelei,ma trezeste din propiile ganduri si ma face sa privesc spre intrare.Zambesc la vederea acestuia,apoi astept sa ia un loc in fata mea.

-Soo Won,persoana pe care o asteptam!ii zambesc facand o scurta plecaciune

-Imi pare bine sa te vad,imi intinde mana pentru a face un salut specific american,apoi se aseaza confortabil pe scaun

Dupa ce chelnerita ne ia comanda,Soo ma priveste insistent.Ma uit intrebator spre el si zambesc

-S-a intamplat ceva?il intreb amuzat

-Cat timp mai ai de gand sa te ascunzi?ma intreaba,facandu-ma sa imi pierd pofta de viata,apoi ma priveste umil

-Scuza-ma,isi drege vocea,am vrut sa intreb de fapt...cand ai de gand sa te afisezi?

-Eih,Soo Won-ssi!In curand va veni vremea.Am evoluat mult,nu-i asa?Am inceput sa ma plimb pe strazi,sa ies in oras,acum trebuie doar sa ma intal-

-Jullie?Cu ea cum ramane?

Sunt salvat de catre chelnerita care ne aduce cafeaua,putand sa schimb subiectul acestei conversatii.

-Oh,ador mirosul de cafea,nu-i asa ca este minunat?zambesc satisfacut

-Yah...spune Soo Won pe un ton jos,nu te preface ca nu m-ai auzit.

Oftez in timp ce ma joc cu lingurita in cafea si imi las privirea in jos.

-Amandoi stim cat de mult inseamna ea pentru tine.Chiar ai de gand sa renunti asa usor?

-Oricum,il intrerup facand o mica pauza,ea nu isi mai aminteste nimic.Am vorbit cu mama ei,se pare ca m-a uitat repede.

Soo Won isi lipeste spatele de spatarul scaunului in timp ce ofteaza.

-Stii,imi spune el zambind,prima iubire nu se uita niciodata.

Ma uit spre el si imi face cu ochiul,facandu-ma sa zambesc

-Oh,Soo Won...chiar mi-ai lipsit!