Fetita cu balon rosu

 Avea doar patru ani, iar casa bunicilor era un tinut de poveste. Intreaga bucatarie mirosea mereu a prajiturele, iar pe prispa gasea intotdeauna cate ceva de facut.

Ii placea in special sa vaneze zane mici si galbene, apoi sa le lase usor pe petalele florilor din gradina sau in padurea din spatele casei. Buni avea mereu grija de ea, dar nu era de acord cu prinsul zanelor, spunea ca este periculos si ca o pot rani; nu se intamplase niciodata, doar erau bune si frumoase.

Candva, la inceputul verii, ii spusese ca nu se numesc zane, ci abline si ca au un ac mare in spate care inteapa. S-a speriat un pic, dar daca vaccinul de la gradinita nu a durut-o, iar acul acela era mare-mare, atunci ce i-ar putea face zanele? Bine, buni ii spusese ca sunt "albine", dar niciodata nu a putut pronunta corect. Sa spui "zana" era mai usor. De ce oamenii mari se incurcau cu nume atat de complicate? Pe langa asta, a vazut ea ca ii ramane un praf galben si usor dulceag pe maini dupa ce le lasa pe flori, pai nu e praf de zane? Parca si sclipeste un pic in soare, daca te uiti cu atentie. Poate ca buni a incurcat numele, ca atunci cand i-a pus din greseala pantalonii in frigider.

Nu ii placea prea mult de tati si de mami. Ei nu erau atenti cand vorbea, se uitau mereu la stiri, unde o tanti spunea ca sunt lucruri importante; STIRI SENZATIONALE statea mereu scris pe ecran. Nu stia sa citeasca, dar o intrebase pe mami ce inseamna si dupa cateva minute ii citise titlul acela mare.

Nici prea multe cuvinte nu stia. Tati i-a spus ca e o fetita speciala, chiar daca invata mai greu. Il iubea , ii cumpara mereu jucarii noi si inghetata, cand era acasa; in schimb, mirosea urat. Cand i-a spus, el doar a zambit si a mangaiat-o pe crestet. Avea ochii tristi, cum vazuse ea la televizor intr-un desen animat, la un catel.

Mami si tati nu prea radeau si nu pareau deloc fericiti cand era ea acolo. Banuia ca asa sunt toti parintii, pana a fost acasa la Tina, prietena ei preferata. Parintii ei zambeau si cantau si s-au jucat cu ele toata ziua. Ii placea mult de tati a lui Tina; se imbraca amuzant, cu pantaloni mari si verzi si o bluza rosie cu o floare in piept.

Parintii ei vorbeau foarte tare uneori; mami arunca scrumiere spre tati, iar el se ferea. Poate asa se joaca adultii, doar ca fac multa galagie si mizerie, iar apoi toata casa miroase urat. Ea nu avea voie sa faca asa mult deranj; toate jucariile intrau inapoi in cutie dupa ce termina cu ele, mai putin Ricky.

Oare de ce mami si tati ai ei nu erau fericiti? O fi din cauza ei? Nu, nu credea, doar ii spuneau ca o iubesc, si nu spui "te iubesc"oricui, nu? Ei, probabil erau mai fericiti cand erau singuri, de aceea o aduceau la bunici in fiecare vacanta.

Bunicul mirosea ca tati, doar ca el era mereu vesel si se jucau amandoi pe prispa si ii spunea povesti. Atat doar ca nu-l mai vazuse de vara trecuta. Acum cand a venit, buni i-a spus ca a plecat departe, unde se duc toti bunicii la un moment dat, dupa ce termina de spus povestile. De atunci s-a prefacut ca adoarme inainte de finalul oricarei istorisiri pe care o citea buni, ca nu cumva sa termine povestea si sa plece si ea acolo, departe. Of, e greu sa fi mic.

A prins o zana. Fericita, inchide mainile asupra ei, ca nu cumva sa zboare pana ajunge la floricica. Adica, de ce sa zboare ea cu aripioarele ei micute atata drum, cand poate s-o duca pana la tufisul cu flori? Doar ea e mult mai mare, nu la fel ca mami, dar oricum, zana era mica-mica de tot.

A zambit fericita cand a lasat-o sa zboare si s-a asezat pe cea mai frumoasa floare din tufa. Buni ii spunea crizantema, dar si cuvantul asta era prea complicat.

Undeva o sclipire i-a atras atentia. Era un balon mare de tot si rosu. Stia ca trebuie sa fie foarte mare, pentru ca era departe. A oftat si si-a indesat palarioara mai bine pe cap, dupa care a pornit dupa el.