Prolog

31 2 1
                                    

   Totul are un început! dar are oare și un sfârșit? Totul sau nimic? Pace sau război? Iubire sau ură? Suntem cu toții diferiți dar totuși atât de asemănători. Gândim. Bine sau rău? Uneori suntem puși în niște situații... Dar ce zic eu? Cine sunt eu? Mi-am pus această întrebare de mii de ori dar... timpul trece și nu pot răspunde. Sunt o fată deșteaptă, bună, educată și curajoasă sau una prostuță, rea, needucată și fricoasă? De ce unii mă judecă? De ce nu mă acceptă așa cum sunt nebună și prostuță? De ce nu țin la mine? De ce nu văd calitățile mele bune ci mă privesc în cele mai urâte moduri? Nu sunt perfectă dar oare am curajul să spun ca sunt fericită? Sunt pre mulți "de ce" și nici măcar un raspuns, cel puțin nu logic și realist. În capul meu e haos. El e plin de iluzii deșarte iar inima... inima zace acolo undeva și plânge, plânge de durere iar această durere se amestecă cu lacrimi de sânge. De ce fiindcă nu am făcut ceva bine sau nu am o reușită școlară excelentă sunt deja rea? Unii fumează, se droghează, beau, omor.... ăia sunt răi eu nu sunt aproape nimic în comparație cu ei.  Și totuși uneori corpul meu tremură... chiar și acum când scriu aceste rânduri corpul meu tremură de parcă este afară în frig. Dar ăsta este adevărul, simt că toți m-au părăsit iar eu lupt încercând să supravețuiesc frigului... trăiesc...  dar unde? ... a da... într-un univers paralel. Sunt singură ți n-am forță și curajul necesar să mă ridic, sunt un caz fără speranță, sunt pierdută. Când încerc să ies la mal iar vine un val și mă aruncă în adâncuri iar dacă transformăm în realitate, asta ar suna așa - încerc să am succese iar când mi se pare că am deschis aripile ca să-mi i-au zborul, Satana mă trage în adâncuri, tăindu-mi aripile.

   De ce trăim? Ca să iubim? ce prostie! Trăim ca să suferim. Când ni se pare că am reușit totul, acest tot ni se răpește, dispărând. Luată ca proces viața ar trebuie să însemne existența noastră ca oameni sau o istorie scrisă și comentată a unei persoane ( biografie, cu alte cuvinte). Încercăm să fim perfecți uitând de ce este mai important, dragostea. Încercăm să ajungem culmi nestrăbătute dar într-un final ne prăbușim. Și care ar fi cuvântul cheie? Încercare, Studiere, Învățare? Nu, greșit! Forță! Asta este ce ne trebuie nouă și alături de ea Dragostea și Susținerea de la cei dragi. Nu are sens să luptăm singuri pe front, pierdem astfel teren. Trebuie să aliem cu binele sau răul în acest caz? Mintea, conștientul nostru, străbătut de nedumeriri? Nu, dominat de frică. Iată ce defect avem noi, frica. Frica. Cu aceste cuvinte închei!!! FRICA! 

     P. S.    Să nu pierdem pe cei dragi nouă, iar ultimul lucru pe care îl vreau să îl fac este să-i dezamăgesc. Nu îmi doresc asta. Dar am nevoie de SUSȚINERE! Sunt de abia un pui mic și neajutorat. Îmi vine greu de una singură. Sunt predominată de ce este mai negativ iar câteodată chiar îmi vine să....... îmi vine să...... mor/ gânduri nebune, fraze nesfârșite, moarte. Trăim. La ce vun? Ca să murim? Dacă da, sunt gata! Nu Mai pot suferi. Tot ce încerc să fac se înctoarece mereu împotriva mea ca un boomerang. Toate armele mele s-au risipit iar câmpul de luptă stau eu cu ochii lăsați în jos, simțind că înebunesc, plină de răni și cicatrici iar în urmă o iluzie deșartă, un cuvânt...... Ce sunt eu? Sunt un nimic. La această concluzie am ajuns. Nu mă pot vedea în viitor, pur și simplu nu pot. Iar acum când toate acestea au fost spuse pot să declar cu mâna pe inimă că deznodămândul final se apropie. Vechea eu sau noua eu? Vă las pe voi să hotărâți, tot ce mai am de spus este pentru altcineva: Iubiți, Suferiți, Plângeți, Zâmbiți! În acest moment, mâna mea neputincioasă se lasă pe masă iar lumina se stinge încet...

                                                                                                                                 Semnat: necunoscuta din umbră 



Asta a fost cam tot pentru astăzi, sper că va plăcut și va intrigat cartea ca să o citiți în continuare. Vă mulțumesc pentru atenție și aștept părerile  voastre despre ce am scris în comentarii!



Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 08, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Iluzii deșarteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum