Astă-vară

Tot răul spre bine, nu?

 Mai eşti în viaţă? Oh, ce întrebări pline de umor am, mă amuz singur. Normal că am revenit, scapi aşa uşor de un parazit? Nu cred. Mă rog, hai să te pun în plan cu ce s-a mai întâmplat în viaţa mea plină de suspans, între ghilimele, desigur.

 Ca să încep, după despărţire, sincer să fiu, nu mai vedeam ziua de mâine ca pe o zi care merită trăită. Ce-i drept, eu şi ea încă mai vorbeam, şi la mijloc era "speranţă", cică. N-a fost aşa, de ce o spun? Pentru că nu la mult timp am avut o ceartă, una oarecum gravă, nici eu nu ştiu ce să mai cred. Tot ce ştiu e că ea n-avea niciodată intenţia de a mai fii cu mine. O spun pentru că după ce ne-am certat nu mi-a mai scris, şi nici eu n-am făcut-o, crezând că ea o să vrea să fie puţin singură. Da, numai singură nu era. După o săptămână am rupt orice legătură, ca să aflu că se vede cu un tip, verişorul celui mai bun prieten al meu, mai exact.

 Cum m-a făcut asta să mă simt? Ei, nici mai puţin decât o cârpă, şi nici mai mult decât un ratat. Adică, dracului, nu s-a aşezat timpul ca tu te vezi cu unul? Şi ca să fiu un ratat până la capăt, am intrat de pe contul ăstuia şi am vorbit cu ea pe tema asta. Aparent îl place, dar mi-a plăcut o fază, "bff, crush, apoi mai vedem" urmată de un emoji. Da, eu unul mă bucur pentru ea, doar că m-a deranjat faptul că nu mi-a spus-o în faţă coaie...oh, limbaj de cartier, da. A ezitat să-mi spună că nu mai vrea nici o împăcare, nimic. M-a lăsat "să prind aluzia", informativ doar... doare mai puţin dacă mi-o spui pe faţă că nu mă mai vrei, şi nu mă laşi să cred că m-ai lăsat de izbelişte şi să cred că doar ţi-ai bătut joc de mine.

 Nu că n-ar fii încercat şi asta, printr-o altă fază, care de alta m-a făcut să duc o bătălie între inima mea, şi mintea mea, pentru că inima mea o cunoştea altcumva, iar creierul tocmai văzuse o altă faţă de-a ei. La ce mă refer? Păi doar faptul că îl ruga pe tovarăşul ăsta al meu să nu-mi spună nimic despre tipul ăla, şi să mă lase doar să ştiu că se vad, hahaha. Ce amuzant să te joci cu sufletul unei persoane, nu?

 Nu mă mai lungesc, cam atât am vrut să povestesc în mare, faptul că odată cu despărţirea am văzut şi o altă faţă a ei. Nu doar cea în care îmi spunea că mă iubeşte, şi că însemn totul pentru ea. Ups, greşeală, dacă însemnam totul pentru tine, luptai, cum am încercat să lupt şi eu pentru relaţia noastră. Una pe care ai dat-o uitării destul de repede, aparent. Mă rog, aici se încheie proiectul, nimic altceva de adăugat, probabil voi reveni în viitor cu mai multă inspiraţie, la momentul actual nu pot pune ceva "colorat pe foaie", dacă mă înţelegi.

 Până la urma urmei, tot răul spre bine, nu? Nu am spus că te urăsc, nici înapoi nu te primesc, dar uneori chiar îţi mulţumesc, ai fost o experienţă plăcută în viaţa mea, şi din relaţia asta am învăţat şi câte ceva. :)