Ispită virtuală

Part 1

                                    "Întâlnirea întâmplătoare a unei străine misterioase ar putea fi calea spre aventura vieţii tale."

     Recent divorţată, tânăra Rachel se bucura din plin de libertatea conferită de noul ei statut. Nu s-a gândit nici o clipă că poartă stigmatul divorţului în societate, la nici douăzeci şi opt de ani şi plus de asta, firea ei dezinvoltă şi rebelă nu o lăsa să piardă timpul dând importanţă unui detaliu ca acesta.
     De curând îşi descoperise un nou hobby pe care îl fructifica în social media. Găsise în mediul virtual ceva ce o stimula psihic. Prietena ei de o viaţă, Karen nu împărtăşea această nouă pasiune a lui Rachel, considerând că face un joc mult prea periculos.
      - Draga mea, este un joc inofensiv. Ador să-i împing dincolo de limite pe toţi aceşti bărbaţi, şi în plus îmi demonstrez mie insămi slăbiciunea lor în faţa unei fuste, alta decât a soţiilor sau iubitelor.
      - Totuşi nu-mi place cum te expui şi continui să cred că este periculos. Nu te-ai gândit niciodată că dincolo de monitor poate fi un dezaxat, un pervers?
     - Îţi faci prea multe griji şi îţi alimentezi imaginaţia inutil cu toate scenariile astea, spuse Rachel amuzată.
Karen cedă în favoare prietenei sale şi nu mai deschise acest subiect. Asta până când Rachel o sună vizibil exaltată.
    - Hei, calmează-te şi explică-mi din nou. Cum adică ai cunoscut acest tip?
    - Nu l-am cunoscut încă, urmează. Mi-a făcut o propunere, să depăşim barierele virtualului şi am acceptat. Săptămâna viitoare vine în oraş, spuse Rachel chiuind de bucurie.
    - Eşti de-a dreptul nebună, nu te las să faci asta. Dacă e un psihopat, dacă...
Turuiala amicei fusese întreruptă de glasul uşor iritat a lui Rachel.
   - Totul este stabilit, scumpo. Ne vedem săptămâna viitoare, vreau să-l cunoşti, e un tip grozav.
Sunetul apelului întrerupt o lăsă pe gânduri pe tânăra femeie. Cele două prietene erau diametral opuse dar tocmai acest lucru făcea deliciul relaţiei lor de prietenie. Rachel, înaltă şi slabă, brunetă cu un păr ce-i ajungea până la coapse părea ieşită de pe coperţile revistelor de modă contrastând vizibil cu Karen care era scundă, uşor plinuţă şi blondă. Aceste deosebiri fizice nu le-a împiedicat să fie prietene, iar Karen nu era câtuşi de puţin invidioasă pe frumoasa ei companioană.
     Karen ştia că atunci când Rachel îşi punea ceva în minte nimeni şi nimic nu o putea opri. Nici măcar ea. Personalitatea rebelă a pus-o mereu în încurcătură, ieşind neşifonată şi amuzându-se copios pe seama lui Karen care părea timorată de tot ceea ce ridica nivelul adrenalinei. Rachel savura intens fiecare moment, prin toţi porii, era dependentă de nou şi situaţii inedite. Întâlnirea unui străin era un astfel de moment inedit şi era nerăbdătoare să-l guste.
                                                                              *

     În dimineaţa zilei de sâmbătă sunetul strident al telefonului o trezi pe Rachel.
   - Oricine ai fi, sună-mă peste o oră. Închise telefonul fără să privească ecranul luminos, trăgânduşi pătura peste cap intenţionând să mai doarmă. Un nou apel o dezmetici pe tânără, tonul de apel provocându-i o stare de nervozitate. Răspunse vizibil iritată.
   - Sunt aici, spuse o voce masculină.
Ochii lui Rachel se măriră de surpriză, la auzul vocii atât de cunoscută. Sări din pat agitată, privind ceasul deşteptător de pe noptieră. Indica că era demult trecut de ora nouă. Uitase că azi trebuie să-l întâlnească.
   - Hei, străine! Eşti aici, unde? se pisici femeia.
   - În parcul de la Cetate, unde am stabilit să ne întâlnim. Ar fi drăguţ să te grăbeşti, plouă şi sunt ud până la piele, spuse amuzat.
     Vocea ei somnoroasă declanşă un val de reacţii în interiorul său. Reacţii pe care trebuia să şi le controleze, mai ales în prezenţa ei. Cu o săptămână în urmă acceptase o întâlnire cu el dar impusese câteva condiţii. Mark era suficient de atras de ea încât a acceptat. 
     Sunt nebun! Asta e! Sunt sub vraja ei şi nici măcar nu ştiu cum arată, gândi şi un zâmbet tâmp îi apăru pe buzele cărnoase.

                                                                                *

     Mark se legăna de pe un picior pe altul nerăbdator dar şi datorită ploii care îl pătrunse până la piele. Privi amuzat buchetul de trandafiri albi pe care îl ţinea stângaci în mână. Nu mai oferise flori niciodată şi habar nu avea dacă alegerea lui fusese inspirată. Alesese şapte boboci de trandafiri albi, în imaginaţia lui aceştia însemnau puritatea şi blândeţea femeii de care se îndrăgostise pentru prima dată în mediul online. Când a întâlnit-o pe Rachel pentru prima dată online a fost intrigat de faptul că nu exista nici o informaţie personală. Nici o poză personală.       
     Doar modul de exprimare al femeii indica că este o persoană reală, sensibilă şi amuzantă în spatele unui monitor. Mai târziu, lungile discuţii telefonice erau ca o gură de aer proaspăt pentru Mark. Vocea femeii de care se îndrăgostise îl liniştea, îi alunga demonii din trecut care îl bântuiau de prea mult timp. Iubirea poate fi de mai multe feluri, dar Mark tindea să o aleagă pe cea dureroasă, cum a fost şi iubirea pentru Monique, o femeie frumoasă şi rece, egoistă şi deloc dornică de a dărui cât primea. Monique era genul de femeie care lua totul, capricioasă şi insensibilă, manipulatoare. Îi sucise tânărului minţile încât acesta fusese pur şi simplu orbit de cuvintele meşteşugite şi nopţile pline de pasiune pe care Monique i le oferea ştiind că mai târziu el se va simţi obligat să-i satisfacă un capriciu.
     Această subjugare, manipulare sexuală, este cea care îi pune limitele la încercare, care îl face să se simtă viu, dar şi cea care îl poate distruge cel mai uşor. Nu se îndoia că va lua cea mai bună decizie, dar voia să ştie că, atunci când are de ales trebuie să o facă cu mintea, nu cu inima. Trecutul nu trebuia să se repete.

     Rachel sări din pat şi fugi spre baie. Duşul alternativ cald-rece îi alungă amorţeala din corp, îşi uscă părul în timp ce îşi alegea ţinuta din priviri. Alesese să îmbrace o bluza albă, lejeră cu mâneci lungi ce îi punea în evidenţă silueta, pantalonii de un verde crud completându-i ţinuta. În ultimul moment renunţă la pantofii cu toc pe care obişnuia să-i poarte la birou şi optase pentru o pereche de teneşi ce îi confereau o aură adoleşcentină. Rachel adora combinaţiile vestimentare ieşite din tipare. Avea un stil propriu bine definit şi era mulţumită întotdeauna de impactul pe care îl producea. În mai puţin de douăzeci de minute ieşea pe uşă, să-l întâlnească pe cel care îi dăduse viaţa peste cap cum nimeni nu mai reuşise de la fostul soţ.
     Îşi scurtase drumul spre parc luând-o printre blocurile cartierului. L-a văzut, în dreptul unei bănci, urmărea cu privirea fiecare femeie care se încumetase să străbată parcul pe vremea aceea ploioasă. Vizibil emoţionată se îndreptă şovăitor spre el, îi venea să facă stânga-n-prejur şi să fugă cât o ţineau picioarele. Nu se aşteptase ca prezenţa lui să aibă un impact devastator asupra minţii şi sufletului ei. Ceea ce începuse ca o aventură virtuală, un joc inocent, se transformase într-o realitate pe care nu era sigură că o poate accepta. Păstra în minte viu gustul amar al căsniciei ratate, o căsnicie în care fusese o marionetă în mâinile unui păpuşar iscusit, soţul ei. Fostul soţ, se corectă în gând.
    - Mark? rostise şoptit.
Bărbatul se întoarse şi rămase uluit. Tânăra din faţa lui nu părea să aibă mai mult de douăzeci şi doi de ani.
    - Rachel, sunt fericit să te văd în sfârşit. Unul dintre multele mistere care te înconjoară a fost elucidat, spuse Mark.
     - Nu există nici un mister, spuse femeia zâmbind. Să mergem, ştiu o cafenea drăguţă nu departe de parc. Stăm acolo până se mai potoleşte ploaia.
Tânăra îi cuprinse braţul şi se îndepărtară.
    -Stai! Am uitat trandafirii pe bancă, izbugnind într-un râs molipsitor.
Recuperă florile, deja ofilite şi i le oferi tinerei. Tânăra le privi indiferentă. Urăsc trandafirii, îşi spuse.
    - Mark...începu Rachel şovăitor. Nu vreau să-ţi rănesc sentimentele dar trebuie să ştii că urăsc trandafirii.
    - Şi spuneai că nu există mistere... Ok, voi ţine minte scumpo.