Pariul dragostei

Capitolul I

Toamna.. Anotimpul in care natura incet-incet moare, dar poate asta este lucrul care ne atrage la aceasta perioada. Sa vedem cum, desi totul pare sa moara, totusi toamna aduce cu ea noi inceputuri, noi experiente.

Fiecare inceput de an scolar este important si special, mai ales pentru Alexia. Aceasta perioada  trebuie sa o gaseasca pregatita pentru un nou inceput, pentru noi relatii de scurta durata, din care ea pare sa iasa neatisa, insa, lasa in urma ei inimile frante ale baietilor cu care doar s-a jucat. A invatat sa faca toate aceste lucruri de la baiatul care, in primul an de liceu al ei, s-a comportat cu ea, asa cum se comporta ea, acum, cu toti baietii. S-a jucat cu ea, asa incat el sa iasa neatins din tot acest joc si ea sa ramana cu inima franta. Dupa ce, cu greu, a trecut peste, a inceput sa se comporte ca el fara sa isi dea seama, si cu timpul a observat ca incepe sa ii placa stilul acesta de viata. I se parea distractiv sa isi puna la incercare puterea de a avea orice baiat isi doreste, de aceea obisnuia sa isi aleaga ca tinta, cel mai greu de abordat baiat, de obicei pe cei mai populari, la care nu prea se putea ajunge, tocmai ca sa isi demonstreze ca poate sa cucereasca orice baiat. Avand frumusetea de partea ei si totodata si carisma, Lexi intra repede sub pielea oamenilor, reusind sa isi atinga telul aproape imediat. Pana si prietenele ei o invidiau pentru aceasta abilitate, fiecare fata dorind in adancul ei sa fie ca si Alexia.

Ziua inceperii anului scolar era cea mai importanta pentru Lexi, deoarece era momentul in care trebuia sa faca o impresie buna tuturor baietilor noi si totodata era si momentul in care trebuia sa ii faca pe baietii care o cunosteau deja sa isi aduca aminte de ce le placea tuturor de ea. 

In aceasta dimineata, cerul fara nori lasa sa se vada soarele fara vreo piedica. Lexi se trezise devreme pentru a se pregati pentru marea zi. Odata imbracata cu rochia ei putin prea indicenta pentru scoala, fiind cam scurta si totodata si putin prea decoltata, si dupa ce se machiase intr-un mod natural, pornise spre scoala pentru a cunoaste noile tinte.

Ajunsa la scoala, ori pe langa cine trecea, toata lumea o saluta, iar baietii intorceau capetele dupa ea, primind complimente aproape la fiecare pas. Lexi se simtea mai bine ca niciodata in momentele acestea. Dupa ce directorul tinuse un discurs de o jumatate de ora in care le ura tuturor succes in noul an scolar, toti elevii si-au primit orarele, si s-au indreptat fiecare spre clasa unde urmau sa aiba prima ora din acest an. 

Lexi avea matematica. Oh, ura matematica. Nu putea sa o inteleaga, ceea ce o facea sa aiba deseori note nu prea mari. Toti profesorii stiau ca Lexi are potential si ca ar putea mult mai mult, insa cu totii cunosteau faptul ca nu ar fi lasat popularitatea pentru nimic in lume, lucru care ii ocupa deja mult timp, astfel ca nu mai avea timp sa invete cat ar fi putut sa o faca. Pe Lexi, ce-i drept, nici nu o prea interesau notele si scoala asa cum o interesa ideea ca poate avea orice baiat din liceu. 

Ora de matematica incepuse. Profesorul le-a urat tuturor succes in noul an scolar si le-a spus despre ce va urma sa invete in acel an. Lexi nu prea era atenta, iar profesorul observase acest lucru si spuse:

- Alexia, poti sa repeti te rog ce am spus ultima data pentru colegii tai care nu erau atenti?

- Um.. imi pare rau, si eu ma numar printre ei.

-Exact cum credeam, spuse profesorul. Erik, ce-ar fi daca ai ajuta-o pe domnisoara Alexia la matematica dupa ore, ca doar stie si ea ca nu se descurca prea bine si ar fi bine ca anul acesta sa aiba note mai mari. Poate ar incepe sa o intereseze ce spun in timpul orelor si ar fi mai atenta.

- Dar domnule profesor ... protesta Erik.

- Asa ramane, spuse profesorul, nu vreau comentarii de la nici unul.

In fiecare clasa exista o persoana care invata bine la toate materiile. In fiecare clasa exista un mic geniu care nu este prea sociabil, poate acesta fiind motivul pentru care are atata timp sa invete la toate materiile, iar in aceasta clasa, acel mic geniu este Erik. Nu pare sa vorbeasca prea mult cu cei din jur, pauzele le petrece stand singur si citind si singurul moment cand ii auzi vocea este atunci cand un profesor il pune sa raspunda unor intrebari ale caror raspuns nu il mai stie nimeni inafara de el si Erik.

Lexi de abia stia ca acest baiat exista, il mai vazuse de cateva ori insa niciodata nu ii atrasese atentia, ba chiar din contra.  Auzise multe glume facute pe seama lui, insa nu a vorbit niciodata cu el. Oh, asta ii va strica reputatia intr-o oarecare masura. Popularitatea era tot ce avea si tot ce pretuia.

Dupa ce ora s-a terminat, profesorul i-a chemat pe Erik si Lexi si le-a spus:

- Sa stiti ca vorbeam serios. Erik, chiar trebuie sa o ajuti pe Lexi la matematica. Va veti intalni in fiecare marti la ora 14 in biblioteca. Voi verifica daca sunteti acolo asa ca ati face bine sa va intalniti, pentru ca altfel nu va trec pe nici unul.

Acestea fiind spuse, profesorul a plecat iar Lexi si Erik au ramas singuri, fara sa zica nici unul nimic, pana cand Erik a spart gheata spunand:

-Ai face bine sa vii. 

-Ne vedem marti, a spus Lexi, in timp ce se indrepta spre iesire.