Era odată un băiat care a cunoscut o fata frumoasă, adorabilă şi simpatică. Lui îi era ruşine să o bage în seamă
Până la urmă şi-a luat inima în dinţi şi i-a scris acelei fete minunate. Nu ştia ce se întâmplă cu el, dar era aşa
De fericit când vorbea cu ea, zâmbea fără motiv şi multe altele.. motivul era: EA... Au vorbit 1 an se înţelegea
Din ce în ce mai bine, erau de nedespărţit.. Până când băiatul a început să simtă ceva mai mult decât o prietenie,
Era îndrăgostit de ea, începea să o iubească nu putea să stea fără să vorbească cu ea, pentru el acea faţă era
Totul. Dar ştia că nu poate să fie niciodată împreună deoarece, îi era frică să îşi exprime sentimentele, şi era
Sigur că acea faţă nu simte nimic pentru el şi preferă să fie prieteni decât să o piardă..
Îi era frică să nu o piardă, s-au mai ales să o dezamăgească pentru că pentru el era cel mai bun medicament.
Băiatul acesta trăieşte cu această problemă în inima de luni bune, sperând că îşi va da seama că o place, şi
Chiar dacă nu vor fi împreună a vrut doar să se descarce de această problemă să se simtă mult mai bine
Şi pentru că e dreptul ei să ştie ce simte..
