Eram acasa,ca orice alta zi de iarna..
Ma uităm la Tv,la desene,mai exact,când dintr-o data ma striga mama...Sa dau câinii afara din pacate sau din fericire am 3 câini (Yuki,Mika si micuța Nora). M-am strămbat si i-am dat afara supărată ca mama ma trimite cu ei afara,era la scara si dintr-o data se apropia un băiat spre mine si începuseră câini sa latre,fugisem dupa ei,sa nu se repezeasca la el,când ei doar voiau sa-i mângâie..Atunci s-a uitat la mine si a zambit iar eu de rusine am aplecat capul in jos si am plecat..Imi rămăsese gândul la el era înalt,drăguț,simpatic,misterios si in acelasi timp imi venea sa ma urc pe el.. Aveam 16 ani,ma uităm la desene dar aveam fantezii cu noul meu vecin..De atunci am simtit o schimbare în viața mea.
Timpul trecuse si eu nu il mai văzusem deloc,nu stiam cum il cheamă,daca a venit la o rudă,daca s-a mutat la mine in bloc,ma gândeam numai la el dar nu aveam decat sa astept sa mai dau de el încă o data.
Intr-o dimineața ma pregăteam pentru liceu,eram clasa a 10-a. Cand am vrut sa ies de pe scara intrase el,din nou cu zambetul ala cuceritor si cu o voce suava imi zise buna, m-am uitat la el si i-am răspuns cu acelas ton...in care el din nou imi zambise...
In ziua aia m-am gandit doar la el,imi puneam 1000 de intrebari si ma făceam proastă pentru ca nu-l sarutasem darrrr staaiii ce parere ai fii avut el despre mine? Sa il sărute o necunoscuta..numai prostii aveam in cap.
Trecuseră doua săptămâni de la întâlnirea cu "vecinul misterios" imi trecuse...curiozitatea sa-l mai cunosc..Toate erau doar niste idei prostești d-ale mele..Numai stiam chiar absolut nimic de el..
Ma simteam cam ciudat,imi venea sa vomit,ma durea capul,dar,tot mergeam la liceu..si la ora de sport d.na profesora îmi spuse ca am apendicită,logic ca eu radeam de ea ca e baba si ca nu stie ea d-astea,dar,era adevarat..Si când m-am dus la spital...l-am gasit din nou..Era acolo,nu-i mai văzusem din cauza ca si el avea apendicită,ca mine,nu cred ca era coincidență,cineva sau ceva ne voia împreună si eu la fel..Dupa ce petrecusem un week-end intre babe...Eram in sfarsit la dulcea mea casa,când el si sora lui erau la scara,si am strigat dupa el Auzi ai fost la spital?, si imi raspunsese ca da bla bla bla,sora lui imi ceruse fb-ul,nici macar n-am stat sa ma gândesc si din instinct i-am răspuns,prima mea conversatie cu Valentina sora lui a fost fratele tău are facebook? Imi raspunsese mirată ca are si atunci am vorbit cu el,ii aflasem numele Adrian♡ intr-adevăr era vecin cu mine,statea la etajul 2...ne despărțea doar un etaj.. Din vorbă în vorba am vazut ca avem multe chestii in comun si am decis sa iesim sa ne plimbam.
In ziua in care trebuia sa ne întâlnim eram plecata cu mama la cumpărături si ajunsesem putin cam tarziu la "întâlnirea noastra".Ma astepta pe banca,când m-a vazut parca ii s-au iluminat ochii si tot imi arata zâmbetul lui cuceritor,ne plimbasem puțin si ne asezasem pe o banca in apropiera unui parc de joaca pentru copii,el era putin cam panicat,cred ca imi citea gandurile perverse ma gândeam numai la prosti si din asta reiese ca numai eram virg*na..Aveam din ce in ce mai multe chestii in comun,de la cele mai mici lucruri pana la cele mai importante,dupa ce ma dusese acasa eu ii spusesem cu un gand bun te pup,pa pa si el imi raspunse cu un pa atât de sec incat crezusem ca nu ma auzise...Din nou începusem sa vorbim pe facebook când dintr-o data ii dau numarul meu de telefon zicând am uitat sa ti-l dai,Adi mirat imi mulțumi si mi-l dădu pe al lui,atunci cred ca îsi dăduse seama ca imi place de el cred ca voia sa ma faca sa ma țin dupa el,sau era prea fraier ca sa zică FATA,IMI PLACI..una din doua...
Eu si cu părinți mei nu prea ne aveam bine si eram in ceartă mai tot timpul,si ma pedepsisera...Adi era putin îngrijorat intr-un fel sau altul ma cunostea si stia ca nu sunt bine. Asa ca in seara aia iesise cu mine împreună cu căței ca sa-i povestesc anumite chestii despre mine,el era cam retras,nu prea stiam multe despre el dar eu voiam sa ma deschid in fata lui..Ori nu ma placea,ori eram prima fata care voia sa fie cu el..Din vorbă in vorba imi dădusem seama ca eram prima,ca el numai avuse niciodata o relație serioasa cu vreo alta fata ma simteam onorată dar..daca nu a mai a avut iubita inseamna ca încă era...? Ce puteam sa fac cu un copil? Puteam sa il fac bărbat? Din nou gândurile perverse ma umpleau de emotii.Eram decisă sa-i spun ce simteam pentru el,când auzise toate prostiile mele se uita la mine si imi spuse...sentimentul este reciproc atunci am ridicat capul din pământ si am întrebat curiosa deci suntem împreună? El se uita la mine si imi spusese DA cel mai frumos da pe care il auzisem,nu stiam ce sa fac sa-l sărut sau..sa il iau in brate...? Nu stiam absolut nimic...dar eram fericită ca ma placea..
Când intrasem în casa începusem sa ne alintam si sa-i spun in mare parte gândurile mele,ii plăcea din ce in ce mai mult de mine..
