Satan: Love To Don't Know How To Love {Harry Styles F.F.}

Chapter 1: This...is us?

                                                                  Chapter 1 :

                                                                  This...is us?

Jhonson ma chemase in biroul lui. Cand Jonson ma cheama in biroul lui,clar nu e de bine.

-Gen',ia loc te rog.

-Uite,daca esti nervos pe mine pentru faptul ca ti-am furat pusca de vanatoare din sala de asteptare,am avutun motiv intemeiat-

-Nu te-am chemat aici pentru a te mustra. Stai,ce? tu mi-ai luat pusca?

-Nu conteaza,prefate ca nu m-ai auzit,deci,de ce m-ai chemat?

-Te-am chemat pentru a te felicita , pentru a-ti spune ca iti maresc din nou luna asta salariul si ca...ai primit un nou caz.

-Ce!?! Un nou caz!?! Parca te infuriasei teribil dupa ultimul!

-Da,da,asa e,dar,m-am mai gandit si meriti o noua sansa.

-Multumesc...spun eu aproape de soc. La ultimul caz am dat-o in bara. Era cat pe ce sa mi se descopere adevarata identitate plus ca, mi-am rupt piciorul. Deci,despre ce este vorba?

  Imi tranteste un dosar urias,deschis la prima pagina,unde se afla poza unui tanar barbat. Avea ochii verzi, parul intunecat si des,un chip parca sculptat,pe superba lui fata intinzandu-se un zambet psihotic.

-Harry Edward Styles,fost olimpic matematic,campion la atletism,acum aflandu-se in stadiul a celei de a treia repetentii,mai exact clasa a 12-a din nou,acuzat de trafic de arme,droguri,furturi ,jafuri bancare,trafic de persoane si crima calificata. Ce mai mare perioada petrecuta in inchisoare a fost de fix 3 ani,astfel explicandu-se si repetentiile sale,niciodata nu a putut fii inchis pe viata,fiecarui anchetator mereu ii scapa ceva asupra lui. Baiatul are cateva probleme mintale,destul de grave,care l-au condus pe acest drum si, din pacate draga Genevie,el este cazul tau.

-Tom...nu cred ca pot face asta.

-Genevie,spune prinzandu-mi fata in mainile sale,trebuie. Viata este plina de provocari,daca vrem sa ajungem la nivelul urmator trebuie sa indeplinim aceste cerinte,aceste mici provocari. Va fii bine ,iti promit. Mereu vei avea echipa lui Carlos prin apropiere,in caz ca se va intampla ceva.

Trag aer adanc in piept,imi iau inima in dinti,apoi spun:

-Ce trebuie sa fac?

-Asa te vreau,colega. Va trebuii sa ii intri sub piele,sa-l intorci pe dos si sa-ti recunoasca fiecare fapta comisa la viata sa.

-Mai exact ?

-Va trebuii sa-l faci sa se indragosteasca de tine,Genevive. Mai exact de Allison.

-Stai,cine e Allison?

-Va trebuii sa iti schimb putin aspectul,iar numele tau va fii,de acum, Allison Grace Peters.

-Putin? Ce inseamna la tine putin?

-Pai,culoarea parului,vei purta lentile de contact albastre,vei arata ca o fata cuminte,la locul ei,nu o minte criminala,care ar putea ucide din priviri,vei face pe visatoarea,vei devenii ca prin minune buna la dans si vei ajunge in echipa de majorete,blah,blah,blah,stii si tu cum e,nu-ti aduci aminte?

-Stai,stai,stai,ce culoare voi avea parul?

-De unde sa stiu eu? Tu alegi,macar atat sa faci si tu.

-Ha,ha,ha,ce dragut esti!

-Stiu Darkmov,acum treci la treaba,apropo,vei fii transferata la liceul Highland, Londra,Marea Britanie.

-Marea Britanie!?! Deci ma vei trimite peste ocean!?!

-Da,si nu inventa vreo scuza,deja am vorbit cu profesorii tai si vor relua cursurile cu tine cand te intorci,acasa la dansii de acum.

-Ughhh,mereu trebuie sa te ocupi tu de toate!spun,deja iesind din birou.

-Si eu te iubesc,Darkmov! il aud pe tom tipand dupa mine.

Afurisitul.

 ****

Nu imi vine sa cred ca Jhonson m-a trimis in Londra. Urasc locul asta! Mi se pare atat de trist...exact ca si trecutul meu.

Ma pregateam sa intru pe coridorul urias al liceului....nu am mai calcat intr-un loc ca asta de ani...

Holurile erau pline,pe cel principal intinzandu-se o multitudine de perechi de ochi. Toti,nesurprinzator,s-au intors spre mine.

Holbatul nu inceta. Nici unul dintre ei nu se oprea. Sa fie de vina culoare parului? Oare atat de ciudat arata mov pe parul meu? Bine ca nu este permanenta,altfel as fii murit in iadul asta.

Imi deschid noul dulap,in el gasind manualele dar nu ele imi atrag atentia ci numarul dulapului. 9. Numarul asta ma va bantui toata viata,asa-i? Orarul imi indica prima ora ca fiind sportul,asa ca,imi iau echipamentul ce fusese indesat in ghiozdan,si ma indrept spre sala de sport.

O iau prin mijlocul coridorului,oricum deja toate privirile erau asupra mea,asa ca,de ce nu? Dar,deodata,ma izbesc de ceva tare si drumul imi este blocat. Ceva inalt,care imi face umbra,ma oprea din mers.Am incercat sa o iau in stanga,corpul urias blocandu-mi din nou drumul. Incerc sa o iau spre dreapta,dar la fl,acea persoana imi bloca drumul. Deodata ,din cauza nervilor,realizand ca e baiat,il lovesc in punctul sensibil,apoi imi continui drumul fara nici o grija. 

Un urlet animalic de durere se aude cu ecou pe intregul hol,ceea ce ma face sa impietresc. Frica imi cuprinsese intregul corp atunci cand aud pasi grabiti in spatele meu. 

-Fugi! nu stiu cine a spus asta,dar,imediat am inceput sa fug pe coridorul urias. Tipete de frica se auzeau in spatele meu dar eu continuam sa fug. Si inca iadul asta se numeste liceu.

Pasii se intesificau in spatele meu,la fel si fuga mea. Zaresc sala de sport,deja incepand sa alerg ca la maraton. Nimeresc in vestiarul fetelor,din fericire,imi arunc echipamentul unde nimeresc,acel cineva fiind inca pe urmele mele. Reusesc sa fug pe usa care conduce spre sala,dar,din nefericire,el era pe urmele mele,spre socul celor cativa elevi aliniati,ma catar pe sfoara cu viteza luminii,profesorul fiind chiar placut impresionat. De sus,puteam sa vad intreaga sala cu toate aparatele ei,cu toate echipamentele ei,cu toti elevii socati,profesorul incantat de rapiditatea mea si...el. Statea jos,uitandu-se cu furie la mine,parca dorind sa vina dupa mine si sa ma ucida. Dar,apoi,am mai observat ceva. Parul intunecat,ochii de un verde salbatic,fata perfect conturata,privirea psihotica....era Styles. Harry Eward Styles. Avea exact aceeasi privire ca si in poza,acea privire plina cu sete de moarte,acea privire care te-ar putea distruge,dar eu,desi imi puteam simti pieptul vibrand din cauza fricii,simteam o vaga atractie pentru aceasta creatura bizara. 

Incet,privirea sa a inceput sa ma studieze atent,la fiecare detaliu al corpului meu,apoi,privirea psihotica revenii,de aceasta data,domolita putin de o privire cercetatoare,un zambet aparandu-i in final in coltul gurii,dar privirea psihotica inca fiind pozitionata cu multa strictete pe chipul sau. II zambesc antipatic,el infuriindu-se din nou,apoi,surprinzator,incepand sa catere sfoara,incercand sa ajunga la mine.

O nu,in ce m-am bagat!?!

###

Deci,asta este primul capito,in adevaratul sens al cuvantului,sper sa va placa povestea mea siiii.....am multeee idei,o sa le vedeti voi pe parcurs,k-bye!