Nu m-am intrebat niciodata cum ari fi fost viata mea, daca nu m-as fi alaturat asasinilor, ori ce m-a impins spre aceasta alegere. Banuiesc, totusi ca voi avea destul timp sa reflectez si la aceste intrebari, din moment ce m-am retras (la varsta de 60 de ani, o varsta cu care nu multi asasini se pot mandri).
Inainte sa iau aceasta alegere imi imaginam “pensionarea” ca o perioada de placere, in care o sa am ocazia sa fac, in sfarsit, ceea ce nu mi-au permis indatoriile fata de ordin. Ei bine, s-a dovedit a fi exact contrariul … cea mai plictisitoare perioada din intreaga mea viata. Chiar mai plictisitoare decat cand am fost lasat pe o insula numai cu un cutit si companie foarte “placuta” a catorva specii de animale care ar fi putut manca un om intreg, fara a se satura, poate decat cu inca o broasca testoasa (care, as putea adauga, se aflau din belsug pe insula). Cum am scapat de pe inchisoarea mea temporala si am reusit sa ma intorc in siguranta in Anglia (cu exceptia catorva rani superficiale capatate in urma unei incaierari cu piratii din Caraibe) este o alta poveste, pe care am sa o insirui cu o alta ocazie in jurnal.
In lipsa de o ocupatie cu care sa imi umplu zilele lungi si plictisitoare, m-am gandit sa infiintez un jurnal in care sa relatez cele mai importante perioade sau intamplari din viata mea.
Am sa incep cu prima mea intalnire cu Nassau. Este de imaginat ca un britanic manierat si ingrijit ca mine nu se simte prea confortabil intr-un loc murdar, lipsit de simt architectural (sau mai bine zis de orice fel de simt artistic ori cultural) si plin de pirati imputiti, fara maniere, zacand prin baruri sau pe strazile prost pavate ale asa zisului oras.
Cu speranta ca lucrurile se vor mai imbunatatii dupa o noapte de somn, mult asteaptata, am pornit in cautarea unui hotel.
Dupa aproximativ o jumatate de ceas de ratacit prin oras, am gasit in sfarsit un hotel, desi hotel cred ca e prea mult spus, jumatate din el fiind intr-o stare deplorabila si avand nevoie urgent de reparatii, iar cealalta jumatate controlata de domnite usoare, imbracate sumar si bete pe toata durata zilei.
Oftand, mi-am luat inima in dinti si am indraznit sa ii cer patronului o camera. Dupa ce mi-a aruncat o privire lacoma si cruda i-am intins o punguta cu exact 1000 de reali. Privirea i s-a luminat si parea deodata cel mai cumsecade om din tot orasul.
-Si..pe ce nume sa trec camera, domnule ?
-Andrew Carter. Va rog sa ma anuntati daca cineva va veni sa ma caute si sa nu ma deranjati decat daca este o problema serioasa. Deasemenea la sfarsitul lunii va voi inmana inca 1000 de reali, in caz ca vreau sa imi prelungesc sederea.
-Bineinteles, domnule! Camera dumneavoastra este prima pe dreapta, de la etaj. Va urez o zi minunata !
-Deasemenea.
Odata ajuns in camera, am fost un pic mirat sa vad ca nu arata asa de rau ca aspectul general al hotelului, totusi fiind departe de orice hotel decent din Anglia.
Spatiul de locuit era constituit dintr-un Livingroom oarecum spatios, cu podea, pereti si tavan din lemn, fiind dotata cu un geam cu privire la strada, o canapea si o masuta cu 2 scaune subrede din lemn de cires. In dreapta acestei prime camera se afla dormitorul, fiind legat de livingroom printr-o usa rudimentara cu balamale vechi si ruginite. Aceasta secundara camera cuprindea un pat de doua persoane, cu o saltea proasta si uzata, o noptiera micuta, deasemenea din lemn de cires si un cuier improvizat din cateva cuie batute neglijent si stramb in perete.
Nepasandu-mi de nimic altceva in acel punct decat de un somn lung si odihnitor, m-am trantit in pat, adormind aproape instantaneu.
Somnul mi-e deodata intrerupt de o lovitura puternica in cap, cel mai probabil livrata de tocul unui revolver.
in clipa urmatoare ma trezesc intr-o constructie care pare a fi un hambar, fiind acompaniat de cateva capite de fan si cateva instrumente necesare strangerii sale. Cand incerc sa imi misc mainile sau picioarele sesizez ca imi este imposibil, acestea fiind legate cu sfoara de un stalp de lemn (dupa o prima analiza rudimentara, as zice ca e tot … cires).
Deodata un om inalt, solid, imbracat in ceea ce parea a fi o “uniforma” de pirat intra in hambar si se apropie de mine:
-ce e cu voi, cei din Nassau si cu lemnul de cires ?
-se gaseste peste tot…in vagauna asta, dar sa trecem la subiect…unde este ?
-scuzati-ma, dar nu stiu la ce va referiti…
-CHEIA ! unde este CHEIA !?
-uitati, evident aceasta cheie inseamna mult pentru dumneavoastra, dar din pacate nu am nici cea mai mica idee despre ce cheie vorbiti, daramiteri unde este.
-bine. Daca dumneavostra nu vreti sa ne spuneti de buna voie…avem noi metodele noastre de a va face sa vorbiti…
