A Kidnapped Girl

Capitolul 21. (part .1)

Lectură plăcută! ...

Au trecut săptămâni intregi si bune decand Brianna nu s-a trezit. Craciunul a trecut, au mai rămas cateva zile. Doar cateva decoratiuni am pregatit in casa pentru Craciun, noi stim ca ea se va trezi si ca se va bucura de toate acestea.

Noaptea se repezi peste noi.

Intru în casă si îi vad pe toţi stand pe canapeaua din sufragerie , aşteptând, cu lacrimi in ochi ca Brianna sa se trezească. Deschid usa camerei ei si ma asez pe scaunelul de langa patul in care se afla ea:

-Ok, te-am auzit, acum te rog, vreau sa ma auzi si tu pe mine, imi e dor de tine, mi-e dor de ochi tăi caprui, mi-e dor să ma ţii de mâna, te rog da'mi un semn daca esti acolo, te rog dă-mi un semn daca ma auzi... Incep sa plang strângându-i mana cea caldă in a mea.

...

(Amber si Amelia)

Era deja dimineata , eu si cu Amelia iesim din casa si mergem catre un magazin de brazi , sa cumparam unul daca tot eram in preajma Crăciunului.

-Amelia!. O strig pe aceasta din spatele ei....Nu pot!
- Amber, acum trebuie sa fim o familie, trebuie sa fim puternici. Sti cat îi placea.... Îi place Briannei Crăciunul. Trebuie sa incercam sa ii oferim un crăciun frumos. Asa cum şi l-ar fi dorit ea.
-Chiar daca e ultimul... Oftez prelung si o i-au de mana unde mergem sa alegem un brad.

Bunicul POV.

O privesc cum sta pe patul acela. Lacrimile mele deja erau existente pe faţa mea. Speram din tot sufletul sa se trezească. Stiam ca peste trei zile trebuia sa plec din nou in America dar nu pot sa ii las aşa, nici daca m-ar obliga cineva. O vad pe Ema stand sprijinită pe un colt al peretelui.

- Ceilalţi medici au avut dreptate, nu eu..
- Dar, Brianna respiră ,nu o murit.
-Toţi colegii mei, au ajuns la concluzia ca nu mai este nici o speranţa.
-Cum sa nu mai fie nici o speranţa, atunci daca nu mai e atunci ce ne-a mai ramas?.
-Trebuie sa ne obişnuim cu gandul ca am pierduto...
- Nu!... Nu te gandesti puţin la lacrima aia care i-a curs pe obraz? Sau la degetul pe care l-a miscat alaltaieri. Am stat eu cu ea.
-Gesturi somatice, nu inseamna nimic.
-Poate, pentru voi medicii nu inseamna nimic. Pentru noi alti oameni obişnuiţi inseamna tot.

Kevin POV.

Ăsta e primul Craciun fara ea. Nu ma asteptam sa fie aşa, visam sa fie langa mine sa impodobim împreună bradul. Sa bem ciocolata caldă si sa cantam colinde împreună. Se pare ca nu toate visele se adeveresc pentru noi. Toţi se strânseră langa ea si langa brad asezand cate un glob fiecare si aşteptând cu lacrimi amare si multe.

Amber POV .

Deja nu mai rezistam sa o vad acolo in patul acela si ca nu se trezeste. Ma duc repede in sufragerie unde imi dau drumul lacrimilor mele...dupa cateva minute vad ca perdeaua, lunga din fata noastra incepuse sa se miste puţin. Era Josh cu o valiza in mana uitandu-se la noi dupa care veni la noi toti si ne îmbrăţişa.

Kevin POV.

Aprind beculeţele aflate in pomul de Craciun si ma asez langa ea:

-Vreau sa iti zic :Craciun Fericit! T-T...Mi-ai promis ca de Craciun o sa fie o pterecere unde noi dansăm împreună ...esti rea, dece nu te ţi de cuvant? :((( ..te rog, te rog întoarce-te. Îi spun acesteia lăsându-mi capul in jos si suspinand de la atatea lacrimi.

Aud usa cum se deschise , ma intorc cu spatele si il vad pe Josh. Prietenul ei cel mai bun din copilarie. Acesta se aseza langa mine si incepu sa plângă.

Josh- Brianna, ce faci mai??.. :(((
Kevin- Brianna, uite a venit Josh, a venit aici deschide ochii te rog.
J- Esti suparata pe mine nu?
K- Nu e supărată... Zi, ca nu eşti.... Hai spune-i.
J- Ti-am adus ceva cun ti-am promis.

Il vad cum deschise fermoarul de la rucsac si scoase de acolo un globuleţ mic cu zăpadă si un mos craciun.
K - Si cântă!.. Incep sa plang si mai tare unde imi las capul in jos.
J- Brianna?. hai ma Bri ma....Brianna.........Kevin? , Kevin?.
Imi ridic capul si vad cum ochisori aceia caprui se dischise.
K - Brianna. Brianna?!. Brianna ,uita'te la mine, ma auzi?... Nu credeam ca si-a deschis ochii, cred ca eram cel mai fericit din lume, o imbratisez si o pup.

Josh - Amber?!!!...

Brianna POV.

Ii vad pe cei dragi, chiar ii vad si pot sa ii ating. Sunt asa fericita si totuşi puţin obosita. Ma bucur ca am putut trece peste asta si ca imi pot vedea iubitul din nou si pe cei dragi.

Toti intrară in camera iar bunicul ma consulta sa vada daca sunt in regula.

Bunicul- Esti o minune!. Si ma pupă pe frunte....am chemat salvarea, mergem la spital pentru analize.
-La spital?
Bunicul- Da.. Trebuie sa fim siguri ca totul e bine.
Josh - Auzi, Bri, sper ca nu o sa iti fie frica :) hai ca nu o sa iti dai seama, ca trece timpul da?
- Merg, daca ramai cu noi.
Josh- Pai daca toată lumea e de acord?.
Amelia- Termină, normal ca ramai.
Amber- Nu, cred ca se referea la mine, eu nu am nici o problemă, poţi sa ramai.
- E Craciunul!...
Amber- Acuma e Crăciunul!...

Imi asez cu capul pe umarul iubitului meu iar acesta il vad cum ma mangaia usor.