A fost odata ca niciodata o fata pe nume Mara(eu ) care se uita zilnic la videourile celor doi gemeni Muntenii de pe youtube . Eram cea mai mare fana a lor si le lasam mesaje in fiecare zi sperând ca o sa imi raspunda intr-o zi la ele, macar la unul. Dar asta nu s-a intamplat de când ma stiu asa ca nu prea mia aveam speranta acum, desi continuam sa la scriu tot felul de chestiute, ba chiar m-am prezentat intrunul si speram ca o sa doreasca sa ma cunoasca dupa micul autoportret, dar nimic.
Mama zice ca are probleme la munca asa ca vom fi nevoite sa ne mutam maine din orasul nostru. Ghiciti unde! in oras cu Muntenii! era sa cad din picioare si sa lesin când am auzit unde asa ca am fost foarte bucuroasa când am aflat si am pupat-o pe frunte pe mama.
A doua zi:
ma imbrac cu o bluza alba simpla si cu skinny blugii mei si mi-am luat tenesii negri in picioare. Mi-am lasat parul rebel pe spate pentru ca asa ma caracterizeaza pe mine, fiindac asi eu sunt la fel de lipsita de griji si de scrupule exact ca parul meu.
...
Intram in noul nostru oras si ma minunez de frumustea lui. Imi place aici! zic in gândul meu.
-Cum ti se pare cumpo? ma intreaba mama când intram in casa noastra cu 3 etaje.
-Mama, suntem doar noi doua de ce e casa asa mare?? ce o sa facem cu tot spatiul ramas? o intreb si ea imi zambeste si spune:
-Poti sa iti aduci cativa prieteni aici sa se mute scumpo, zice ea si singurii prieteni la care ma gândesc sunt Muntenii, o sa stau cu ei! asta era cea mai buna zi din viata mea! ies din casa cu gândul de a explora orasul si intru in parc. pe o banca vad o fata draguta si ma asez langa ea:
-Buna, eu sunt noua in oras! ce faci?
-bunaaa, bine, stau, vrei sa iti fac cunostinta cu cineva? ma intreaba ea si eu dau din cap ca da. ne ridicam din parc si o intreb pe drum:
-Cu cine?
-Sunt doi gemeni foarte draguti.
-Glumesti? muntenii cumva?
-Daa, de unde stii?
-Pai ii ador! sunt o fana de-a lorrr!
-Eu sunt iubita lui Vlad, zice ea si cerul imi cade in cap. simt ca mi se urca in cap nervii si o prind de par pe fata aceea.
-el e al meu! nu se poate asa ceva, azi o sa te desparti de el! ea incepe sa planga si e de acord. Ajungem acasa la munteni si fac cunostinta cu ei. Ana, caci asa o cheama pe fata din parc se desparte de Vlad si el plange. Ma bucur ca sa despartit de el. Ma duc sa il consolez si ma cheama sa stau langa el pe pat.
-Vad cum ii curge o lacrima pe obrazul stang si i-o sterg.
-Iti multumesc ca imi esti alaturi. Imi spune si ma saruta
