The Barrier Between Hearts (F.F - Nina Dobrev, Paul Wesley)

Capitolul 3

Cand am ajuns in clasa, am observat ca profesoara era deja acolo. Mi-am cerut scuze pentru intarziere iar aceasta m-a iertat doar fiindca era primul meu an. M-am asezat in banca si mi-am deschis caietul. Primul meu gand a zburat la ce s-a intamplat mai devreme. Daca nu ma ajuta Xander cine stie ce putea sa se intample. Dar nu conteaza. Tot nu trenuie sa ma apropii de el. Ce a fost, a fost. La sfarsitul orelor mi-am luat caietele si m-am indreptat spre camera. Telefonul imi vibra in buzunar. Tata. Raspund doar ca sa nu faca o criza si sa vina pana aici sa ma verifice.

- Alo?
- Scumpo esti bine? Nu ai raspuns la telefon si m-am ingrijorat.
- Sunt bine doar am fost prinsa cu acomodarea si restul.
- Bine, ce ai mai facut?
- Scuze tata dar nu mai pot vorbi, te sun eu mai incolo.

Mint eu si inchid repede telefonul. Cand deschid usa camerei vad un baiat la mine in pat. Ah..Xander.

- Ce cauti aici? intreb eu.

- Am venit sa vad ce faci, cum esti, raspunde el.

- Nu e treaba ta. Poti sa pleci, spun eu iar o particica din mine isi doreste sa nu ma asculte.

- Chiar nu ai de gand sa vorbesti cu mine? Vreau sa stiu ce simti...

- Ce simt in legatura cu ce? intreb eu nedumerita.

- Cu ce s-a intamplat de dimineata, cu trecutul tau..., incepe el iar eu il intrerup.

- Sa nu cumva sa aduci in discutie trecutul meu! Iesi afara! tip eu si simt cum roșesc.

- Iti dai seama ca nu voi renunta, nu? spune el si se ridica de pe pat.

- Iti dai seama ca vei da greș,  nu? Nu imi pasa de tine si de ce vrei tu! urlu eu rece iar el se enerveaza si da cu pumnul in dulap, gest care ma face sa tresar.

- Care e problema ta? intreaba el iar din ochi parca ii ies scantei de furie. Incerc sa ma port frumos cu tine, sa vorbim iar tu tot ce faci e sa ma distantezi. Nu te inteleg.

- Pai renunta! tip eu la el. Asa sunt eu! Nu vreau sa am nicio treaba nici cu tine nici cu altcineva. Asa ca iesi afara! spun eu deschizandu-i usa.

- Nu pot sa renunt! spune el iar eu simt cum incep sa cedez dar incerc sa ma tin tare.

- Straduieste-te mai mult! tip eu iar el iese din camera trantind usa.

Imi vine sa plang dar nu stiu de ce. E prima oara in viata mea cand imi pare rau ca am alungat o persoana. Ce e cu mine? Deschid usa camerei si ma uit dupa Xander sa imi cer scuze. Nu il vad asa ca intru înapoi in camera. Stai ce? Sa imi cer scuze? Nu, nici gand. Ce m-a apucat? Nu eu am gresit. E vina lui ca isi baga nasul unde nu trebuie. Trecutul meu e numai problema mea. Si nu am nevoie de mila lui.

Ma uit la ceas si observ ca este ora 19. Elena inca nu s-a intors si incep sa imi fac griji. Defapt nu, eu nu imi fac griji. Ma schimb in niste pijamale negre si deschid televizorul. Nu gasesc nimic la ce sa ma uit si brusc ii vad chipul mamei in fata mea. Cateva lacrimi se pregatesc sa imi paraseasca ochii.

- Mama? spun eu in soapta.

- Scumpo..

Nu pot sa cred mama e aici! Intr-un fel... o simt! Mama chiar e aici!

- Mami! Nici nu ai idee cat ma bucur ca esti aici!

- Iubito...nu mai fi asa retrasa..fa-ti prieteni, cunoaste-l pe Xander, mami asta isi doreste de la tine cel mai mult. Lasa trecutul in urma si bucura-te de prezent iar eu iti promit ca voi fi mereu alaturi de tine.

Nu imi vine sa cred ca mama mi-a vorbit. Prima oara de cand a murit. Si nu delirez, chiar nu. Ma ridic in picioare si ma indrept spre fereastra. Eu mereu faceam tot ce imi zicea mama. Ea acum isi doreste sa fiu fericita, sa uit ce s-a intamplat.