Capitolul 2

87 8 2
                                    

Razele soarelui mi-au invadat camera, iar nenorocita aia de alarmă parcă nu se m-ai oprește.

E luni dimineață! Deci, ce înseamnă asta? Vă spun eu:ȘCOALĂ! Da, școală! Și nu e ca și cum aș avea o problemă exclusiv cu școala. Problema mea cea mare o reprezintă copii care "studiază" acolo. Și nu, nu am o problemă cu toți. Doar că niciodată nu am înțeles de ce trebuie sa existe atâtea grupuri,de ce trebuie sa fie puse atâtea etichete pe care ni le impunem uni altora! Nimeni nu ar trebui să fie m-ai presus decât altcineva! Mă doare să o spun, dar trăim într-o societate care încet, dar sigur uita să le m-ai insufle tinerilor valorile umane.

Și ca tot venii vorba de insuflat valori pe lângă celebrul grup de "populari" de la noi din școală m-ai sunt și mulți alți, cum ar fi "imitatori" care se chinuiesc să copieze fițele și pretențiile pe care le pretind populari. Eu nu înțeleg cum de o persoană normală și cu anumite principi adânc înrădăcinate în subconștient și-ar dori să imite pe cineva care nu a realizat nimic deosebit în viață, asta dacă nu punem la socoteală ca lucrează destul de mult și des la " buzunaru' lu' tati și a lu' mami". Dar tot singură mi-am găsit și răspunsul la această întrebare: ei nu au personalitate, sunt doar niște copi ieftine! Care pentru a ajunge "popularii" ar face absolut orice.

Chiar dacă ambii mei frățiori sunt populari niciodată nu m-am gândit că aș putea să îmi încalc principiile și să mă transform în una de-a lor. Oricum popularitatea lor vine în mare parte de la numărul zerourilor pe care le au în cont părinții și nu dintr-un grad mare de inteligentă sau ceva de genul, pentru că ăia sunt "tocilari" și ei în niciun caz nu fac partea din această categorie.

Și cu tot acest amalgam de gânduri în minte decid că a ar fi cazul să îmi fac rutina de dimineață. Nu vă gândiți că am ritualul surori mele care stă 10 ani în baie in fața oglinzii până aplica nu știu câte creme. Eu clar nu am toate obiceiurile astea! Ritualul meu de dimineata este pe cât se poate de simplu, nu folosesc nu știu ce minune de cremă, care te protejează împotriva îmbătrânirii sau împotriva apariție ridurilor! Frate am 16 ani, dacă de acum mă preocupă chestile de genul nu văd ce o să mă fac de la 30 de ani încolo, atunci când apar cu adevărat problemele.

După ce mi-am făcut igiena de dimineață mă poziționeze în fata dulapului. Nu sunt vreo împătimită a modei, spre deosebire de scumpa mea surioara, care adoră să meargă la cumpărături. Aici cred că o moștenește pe mama!
Și apropo de mama si de cumpărături, ieri a trebuit să merg cu ea și cu soră-mea la shopping! M-au cărat vreo trei ore cred, prin tot molul. Pentru că mama e de părere că trebuie să își petreacă cât mai mult timp cu noi și pentru că m-ai tot timpul e nevoită să plece cu tata in călătorii de afaceri, atunci când își găsește timp preferă să îl petreacă cu noi.

Mama e destul de modernă pentru un părinte. Vrea să creeze între noi și ea o legătură puternică, vrea să ne fie și mama și prietenă și confidentă în acelaș timp și asta nu e un lucru rău. Dar uneori cred că mama uită că toate astea se câștigă în timp, un timp îndelungat, un timp pe care ea nu îl petrece cu noi. Astea nu se cumpara cu bani. Nu pentru mine! Cumpărând nu știu care rochiță de la cel mai celebru designer sau cumpărând ultimul model de mașină, nu poți recupera momentele în care copilul tau avea nevoi de o imbratisare, de o vorbă bună. Nu, astea necesita prezența permanentă în viață copilului tău și eu nu știu dacă voi putea să îi iert pe ai mei pentru tot timpul în care au stat departe de mine, departe de noi pentru că sunt convinsa că nici fraților mei nu le-a fost tocmai ușor, doar ca ei au gestionat altfel situația.

Și trecand peste aceste gânduri, decid că trebuie să mă hotărăsc cu ce mă îmbrac. După ce arunc o privire rapidă mă decid la o pereche de blugi negri, un tricou simplu, negru și la una din gecutele mele de piele neagră. Ok, probabil vă întrebați de ce atât de mult negru?? Raspuns: Eu port doar haine de culoare neagra sau culori închise. Nu știu de ce am această afinitate spre culorile închise, dar cert este că le ador!!!

ImperfectăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum