Te-ai gândit vreodată la viața celor care trăiesc în jurul tău? Unii spun ca ăsta este unul din multele (care nu sunt 5) simțuri pe care le au oamenii, și îl numesc 'sonder' . Este despre cum tu ești doar un trecător prin viețile acelor oameni, o persoană de background, așa cum îți sunt alții ție. Dacă ai simțit asta, probabil te-ai gândit deja că profesoara ta de mate poate a vrut să fie actor, însă presată de fricile sistemului în care trăiește și de persoanele din jurul ei, a ajuns sa fie profesor, să-şi urască (sau să-şi iubească) viața, însă nemaisimțind nimic nou, regretând toată viața și întrebându-se ce ar fi fost. Într-adevăr, trist lucru: să trăiești în trecut. Vezi cât de ușor este să creezi câte o poveste de viață a fiecărui personaj anonim din viața ta? Pentru că tu nu ești un personaj anonim din viața ta. Tu ești totul. Tu ai puterea să faci orice e necesar ca Tu să te simți mai bine. Spre exemplu, eu scriu acum pentru mine, să-mi demonstrez și să-mi repet niște lucruri pe care le uit, pierzându-mă cu gândul în privirile trecătorilor de pe stradă (ceea ce, bineînțeles, este o prostie). De aia mi se pare și stupid să scrii pentru altcineva. De aia nici nu scrii pentru altcineva. Orice scrii, scrii pentru tine. Pentru Tu. Ca să-ți demonstrezi că exiști. Toate persoanele din jurul tău, sunt acolo doar ca să te îndrume spre autorealizare. Introspecția este o etapă foarte importantă, spre deosebire de retrospecție. Retrospecția nu se referă decât la trecut și puțin la viitor, iar, după cum am mai zis, e trist să trăiești în trecut, și în viitor e iarăși trist, căci e incert. Deci prezentul este timpul în care să-l găsești pe Tu. Oamenii au încredere în Dumnezeu pentru că dacă ar avea încredere în ei, ar fi narcisişti sau egoiști. Astfel, găsesc un factor indirect să creadă în ei. Pentru că ei cred în Dumnezeu care crede în ei. Practic, ei cred în cineva care crede în ei, deci tot în ei cred. Însă oamenii au nevoie de măști ca să se simtă confortabil, iar Dumnezeu este masca ideală a lui Tu. Dacă însă ajungi sa îl simți pe Dumnezeu, nu mai e nevoie de intermediar. Aici simți doar sentimente, iar sentimentele sunt indubitabil legate de tine, de Tu. Așa că prin a crede în Dumnezeu, crezi în Tu. Tu ești Dumnezeu, iar Tu ești Tu.
