Am stiut ca nu glumeste din clipa in care il vad cum imi invadeaza spatiul precum un uragan,cautand dovezi,poate obiecte ravasite sau omise de aseara,mintea mea zboara in toate partile .. dar la un singur lucru ma gandeam cu ardoare,daca are dreptate si iar sunt trasa la raspundere pentru greselile pe care evident nu le facusem eu, cu vocea putin ragusita de atata cearta ii impun;
-De acum inainte nu mai ai voie sa mi incalci spatiul peronal,fie cat de gresit,regret ca tu nu ti dai seama de la inceput cine este vinovatul,pleaca. ii ordon cu un zbierat
Imi raspunde raspicat parca abia astepta sa gaseasca o portiță de scăpare, si oarecum sa mi dovedeasca:
-Naomi, tu stii ca ceea ce ai facut e grav, eu nu ti invadez spatiul deloc, reprezint autoritate, si imi fac meseria
*cel mai mult am urat cand spunea asta, adica am fost prieteni toata viata si acum parca nici nu m ar cunoaste,si iar încearcă sa gaseasa dovezi in camera mea..*
E: stii, ca n am facut nimic, chiar daca tipa aia o merita nu eu am batut o si nu eu i am spart casa.
Nici nu termin bine de spus frază ca din dulapul meu rasare capul care m ai inainte era scufundat in haine,tinand in mana un colier parca cu diamante si alte cateva bijuterii pretioase langa un portofel roz, care nu parea a fi deloc genul meu.
-Si asta ce e ma rog? Imi spune el
E: e-eu.. nu le am luat eu, nu stiu ce cauta acolo.. ma jur.
-Naomi, nimeni altcineva nu le ar fi pus in dulapul tau, decat tine.
*e clar... cineva mi a facut-o, in fata usii mele dechise larg apare mama mea parca distrusă de situatie, privindu-ma cu o dezamagire de mi provoaca sec*
E: Mama?? Ce cauti aici?
Mama ofteaza plecand capul... si imi spune:
-of Naomi,in ce prostii te ai mai bagat?..
E: Mama,jur ca nu am nicio legătură cu asta...
-de ajuns Naomi, trebuie sa plecam, spune ofiterul, tragandu-ma de brat
-sa plecaam? Poftim? Unde sa plecam?
Ii spun putin depasita de situatie..
- Vei fi tinuta sub arest, o noapte iar maine ti se va alege pedeapsa, imi spune pe un ton calm dar apasat.
-Dar,nu e drept deloc... nu sunt eu vinovata..
- de ajuns sa mergem, ma smuceste dupa el. Apoi ma urca in masina si porneste spre secție..
- Ce ai facut a fost extrem de prostesc si imatur, de o delicvență., imi spune dezamagit..
- Trebuie sa intelegi ca nu am facut nimic,Hoeclin.
- Atunci cum explici faptele?? Spune el
- pai.. eu, eu.. oh pe cine pacalesc ?mereu acuzata pe nedrept..
Ajundem la sectie; unde coboram din masina, si simt cum gerul cumplit îmi provoaca trupul aproape dezgolit sa tremure..
- Ti-e frig ? Ma intreaba el.
-Sunt bine sa terminam odata cu asta.
- Hai. Te conduc in celula..
Merg cu frica, tremurand incet, si clantanindu-mi dintii in gura de frig.
Ajundem pe un coridor intunecat, si rece.
- Intra aici.. imi zice...
Imi era asa de frig aici.. si in incaperea asta e doar un pat ce pare parca abia sa cada.
- uite stai aici, iti aduc acum paturi si cearceafuri curate..
Imi era asa de stranie incaperea..
Ma speriau pana si peretii... aud pasii greoi ai lui Hoeclin cum se apropie
-tine de aici, Naomi. Si vad ca esti cam goluta, uite hanoracul meu imbraca-te bine.
-Multumesc mult, apreciez asta.
Seara a trecut ingrozitor de greu.
Abia de am putut sa atipesc ma speriau pana si gemetele "colegilor mei" din celulele alaturate. Era cancer, simteam cum sufletul voia sa mi paraseasca trupul.
Se face dimineata si stiu asta dupa faptul ca aud un ofiter ca se apropie de celula mea si zice: Dsoară Natter, urmati-mă.
Acum era acum imi zic in minte.
-Mă scuzati ce se intampla?
-Noaptea sub arest s a incheiat, acum vei merge sa ti se aleaga pedeapsa.
-Ce fel de pedeapsa?! Il intreb putin nedumerita.
-Vom afla curand, imi răspunde.
In sala "de alegerea pedepsei"
-D-soară dublu N.
//Claaar, asta mai lipsea ...
-Naomi Natter, domnule
-Stiu foarte bine asta,sa va explic pedeapsa aleasa pentru dumneavoastra consta in arestarea la domiciliu.
//Am ramas masca, imi venea sa l pocnesc in fața, cu tot cu pălăria lui hidoasa si cu uniforma albastra idioata//
-Domnule, faceti o mare greseala, nu sunt eu de vina pentru asta, cineva mi a inscenat-o. Ma trageti la raspundere fara probe.
-Natter, avem probe.. obiectele disparute gasite in domiciliul tau.
-Ăh.. //stiam ca asta e imposibil de demonstrat mereu patesc asta, si la naiba daca eu chiar as fi batut-o pe tipa aia e clar ca acum nu mai circula deloc.//
Am mers acasa iar in fata casei o masina mare incarca bagaje
-Mama? Unde pleci?
-Naomi, eu o sa plec in Londra, acum esti doar tu cu fratele tau, care mai mult posibil va fi plecat des la tatal tau..
-Dar mama, eu sunt arestata la domiciliu ce o sa fac?
-Stiu asta scumpa mea, dar vei plati pentru greselile tale, asa vei invata sa nu mai provoci nemulțumiri
//nu i am zis nimic, am lasat-o sa plece.. intrată in casa, ofiterul imi pune o "bratara" sa zic asa la picior..parcă eram un câine..//
Sfârsitul cap 1. (Orice părere e bine primită jos acolo. :) Vreau sa menționez ca lucrez mult la aceste capitole, si ca am si surse de inspirație, soo..)
