Prolog

7 0 0
                                    

        Te privesc și simt cum inima începe să îmi bată cu putere, de parcă ar mai avea puțin și mi-ar ieși din piept... Ceea ce nu-mi pot explica este cum s-a putut întampla asta... Ani de zile am construit munți de gheață în jurul inimii mele, iar tu i-ai topit în cateva săptămani, ce au trecut atat de repede, încat am senzația că au fost doar cateva secunde. Și nu am vrut... nu am vrut să fiu din nou o persoană sensibilă și vulnerabilă, care se clatină chiar și la cea mai mică adiere de vant. Am vrut să răman un om rece... dar tu mi-ai distrus armele.

        Recunosc, am vrut din tot sufletul să te îndrăgostești de mine. Voiam să ajungi dependent  de mine, să trăiești alături de mine cele mai frumoase momente ale vieții tale și apoi să dispar la fel de brusc cum am apărut în viața ta. Totul era un joc... să te fac să suferi, să te las în urmă, singur, să te chinui să te vindeci în timp ce eu urma să continui jocul, însă cu altcineva. Am vrut să îți dau peste cap universul, însă ceea ce urma să fac... s-a întors împotriva mea. Universul meu a fost distrus, nu al tău. Sufletul meu a fost lovit de un uragan, care este domolit doar de prezența ta. 

         Atunci cand pleci îmi trezești demonii interiori... Suferă împreună cu mine cand nu ești aici. Mă chinuie, mă sfașie, mă distrug. Și nu pot să-i opresc. Ei nu mă ascultă, fac doar ce vor. Nici dacă îi rog nu încetează. Și ei au devenit dependenți de tine. Te vor langă mine mai mult decat te vreau eu. Însă nu te învinovățesc pentru că ai plecat. La fel aș fi procedat și eu în locul tău. Nu te merit. Te-am rănit. Îmi accept pedeapsa, nu trebuia să îți fac asta... nici măcar nu ar fi trebuit să îmi treacă prin cap.

        Nu am mai simțit pentru nimeni ceea ce simt pentru tine. Nu atat de puternic. Nu am fost niciodată atat de sinceră ca acum. Și regret că nu îți pot spune. Nu îmi permit nici măcar să apar în fața ta și să te privesc in ochi. Acei ochi negri,care m-au fascinat din prima clipă în care te-am văzut. Îmi pare rău. Pentru tot ce am făcut, pentru tot ce ți-am zis și pentru timpul pe care ți l-ai irosit cu mine.

         O să închei această confesiune, această scrisoare pe care nu o vei citi niciodată. Un singur lucru vreau să-ți mai spun. E prima dată cand sunt sinceră spunand aceste cuvine...


                                                             Te iubesc!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 11, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

My stupid egoUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum