Polițistul

În acel amurg, am sărutat-o diafan pe ochi pe Brigitte. Și-a închis pleoapele ca un copil cuminte ce așteaptă o surpriză mare-mare și am sărutat-o cât am putut eu de dulce.

Scurt.

Eram fericiți. Am luat-o de mână și am privit împreună, de pe vârful dealului, o lună roșie, mare și amenințătoare. Nu am văzut că era amenințătoare. Am plecat liniștiți. Tăceam. Încet, s-a ivit prima casă de la marginea orășelului. Era a mea. Vizavi, stătea ea. Am sărutat-o pe obraz și a închis poarta.

Am aruncat o privire în lungul străduței. Un polițist stătea de pază. Stelele erau calde. Luna era amenințătoare.

***

- Sunt prieteni de o bună bucată de vreme...îi zise polițistul doamnei care se oprise la o vorbă, întorcându-se de la cumpărături, în după-amiaza următoare.

- Fata e tare plăcută... O îndrăgesc mult, Mihai, replică femeia veselă.

Polițistul își răsuci mustăcioara:

- Le stă bine împreună.

Mama era totuși îngrijorată că Zippo, băiatul ei, petrecea „cam mult timp" cu Brigitte. „Ei, dar rele nu face", argumenta polițistul Mihai. „Și bag de seamă că e și primul din clasă. Te supără?" Ea zâmbi și oftă. „Fii pe pace!" râse el.

Orășelul îi iubea. Tocmai asta îl speria puțin pe Zippo, dar nu putea fugi nici de oameni și nici de sentimentele lui. Ori cu Brigitte și știut, ori...Nu. O iubea tare. Și nu înțelegea cum de i se cuibărise în suflet sentimentul ăsta așa, pe nesimțite.

Băiatul lucra de zor în grădina îngrijită, plină cu fel de fel de legume: mai avea de plivit câteva rânduri de roșii. Mama intră cu plasele de mâncare în curte. Îi zâmbi. „Măcar de mi-ar da vreun motiv să-i interzic ceva!" surâse în sine.

***

Polițistul se plimba responsabil în lungul și în latul străzii. Se făcuse șase. „Gata!" își zise.

- Am sosit! se auzi vocea unui alt agent, schimbul de tură.

- În regulă.

Polițistul ajunsese acasă. Nu intră. Pătrunse în garaj și își luă mașina de teren albă. Acum era acasă, acum la celălalt capăt al orașului. Trecu neștiut pe lângă gara cea veche, traversă râul din apropierea acesteia și intră în Pădurea lui Negru.

Se auziră focuri de armă. Din depărtare ricoșă un geamăt surd, înfricoșător, nepământean.

Polițistul se întoarse încruntat acasă.

***

Zippo terminase de plivit roșiile. Se îndreptă și zâmbi. Deodată, totul se făcu negru.

- Cine e?

- E cea mai frumoasă fată din lume!

Brigitte își luă mâinile de pe ochii lui și fugi. Zippo o prinse lângă poartă și „o topi" în brațe, cum îi plăcea lui să zică.

- Mamă, a venit Brigitte!

Mama ieși în prag, invitând-o fericită înăuntru. În bucătăria intimă era loc pentru toți. Fata primi pâine aburindă, gem de măceșe și lapte cald.

Cei doi mâncau încet. Zippo își lăsă mâna pe mâna ei. Câteva clipe împreună însemnau atât de mult...

- Ce planuri ai pentru mâine, după ore? întrebă băiatul, vesel. Vrei să ne plimbăm pe lângă gara cea veche?