O pereche de ochi verzi ma roaga sa raman. Imi spune ca are nevoie de mine, ca nu stie ce s-ar intampla cu el daca nu as fi eu si ca ma iubeste.
Ea, fata pe care o urasc cel mai mult, il tine in brate strans cand eu ar trebui sa fac asta.
El imi vrea fericirea, insa imi cere sa nu plec, iar lucrul acesta imi face prea mult rau. Imi spune ca atunci cand o saruta pe ea, cand o imbratiseaza, se gandeste la mine si ca are nevoie de prezenta mea.
Imi e al naibii de greu sa plec de langa el, dar imi e si mai greu sa raman, stiind ca ea imi strange in brate persoana de care am cea mai mare nevoie.
''Oamenii sunt temporari, puiule, fereste-te de ei!'' - asta imi spunea cineva odata, insa nu i-am dat mai multa dreptate ca acum. Nu credeam ca sa pierzi o persoana va durea atat de mult, pana azi, cand simt ca imi scapa printre degete iubirea vietii mele, si ca eu chiar las lucrul asta sa se intample...
