Când ai apărut...

Partea întâi

Partea întâi

CÂND AI APĂRUT

Și când crezi că viața ți-e plictisitoare o

să apară cineva care o să-ți mâzgâlească tot

ceea ce ai pictat tu până acum în negru și alb.

Capitolul I

De ce trebuia ca penultima zi de vară să strice toată vacanța frumoasă pe care cu greu am reușit s-o fac perfectă?

Mă trezisem normal, ziua nu părea să fie altfel decât celelalte, era ora 11 sau 12 nici nu mai știu, oricum e irelevant, mi-am continuat programul plictisitor pe care îl avusem toată vara, iar după-amiază am primit mesaj de la Victoria, ce mai voia acum?

,, Bunăăă!! Presupun că n-ai uitat că mâine plec, nuuu? Oricum, poartă-te frumos azi cu părinții tăi ca diseară să poți veni la mine. ''

Cică să mă port frumos, n-a învățat deja că părinții mei nu țin cont de asta? Mă rog, o să-l întreb pe tata mai târziu despre asta. Mi-am petrecut restul zilei citind Enders, o carte destul de bună pentru un scriitor contemporan.

Am văzut ca e deja destul de târziu și ar cam trebui să-i spun tatei despre propunerea Victoriei.

-Tată, știi că Victoria pleacă mâine,nu? Ei bine, mă întrebam dacă m-ai putea duce în seara asta la ea.

-Nu crezi ca ți-a fost de ajuns cât ai tot stat pe la ea?

Ce vrea să spună cu asta? Victoria vine de 2 ori pe an în oraș și vreau să petrec cât mai mult timp cu ea. Cum să-mi ajungă o lună să stau cu ea?

-Păi...mâine pleacă...

-Așa și? O să se întoarcă peste jumătate de an sau un an și gata.

-Dar..

-Nici un dar, ai stat destul cu ea.

Nu spunea tata prea des nu, dar și când o făcea era în cele mai nepotrivite momente. I-am dat mesaj Victoriei și i-am spus:

,, Scuze, dar nu pot veni în seara asta la tine. O să vin mâine să-mi iau rămas-bun. "

Peste nici 2 minute Victoria mă sună și-mi spune:

-Dă-mi-l pe taică-tu la telefon, vorbesc eu cu el.

-Nu, o să strici și mai tare lucrurile și n-o să mă lase nici mâine să-mi iau rămas-bun.

-Of... În cazul ăsta ne vedem mâine.

-Cu siguranță.

Eram ca un vulcan în acea seară, dacă venea cineva și mă deranja sigur aș fi explodat. Am început să vorbesc cu Natalia despre școală când mi-a spus că vărul lui Frank i-a dat cerere pe facebook. Eram așa plictisită și nervoasă încât i-am dat și eu la rândul meu cerere și în secunda 2 mi-a acceptat-o. Mă gândeam că nu ar strica cu nimic un mic mesaj și așa am și făcut, i-am dat mesaj, era un simplu Hei.

,,-Salut. Îți place apa?"

Era o întrebare ciudată, dar acea întrebare ciudată a făcut tot. Era îndrăzneț deci și nu-i păsa dacă s-ar fi făcut de râs cu întrebarea asta. Ok, până aici seamănă perfect cu mine.

,,-Ahm? Da, normal că-mi place apa.

-Și mieee. Câte avem în comun deja.

-Daa. Apa e super, am auzit că dacă pui săpun în ea te poți spăla și cică miroși frumos după.

-Uauuuu, ce taree!! Dar eu nu-mi permit săpun.

-Ah, dacă vrei îți pot da eu.

-Ai face asta pentru mine?

-Normal."

Nu era o primă conversație chiar normală, dar deja parcă îl voiam pe acest om în viața mea pentru că era mereu imprevizibil și amuzant. Ar fi fost o pată de culoare în viața mea. Am continuat să vorbim și a 2-a zi și a 3-a și tot așa până am ajuns să vorbim mereu și să fim chiar apropiați.