Când ai apărut...

Capitolul II

Era prima zi de școală și recunosc că mă atașasem foarte tare de Dave și că eram puțin speriată în legătură cu prima sa zi de liceu, mă atașasem mult de el, mai mult decât credeam că am facut-o...

,, -A fost drăguță prima mea zi de școală. A ta cum a fost?

-Meh, a fost ea cumva, am colegi destul de treabă cred că o să fac față.

-Tu să faci față? Dar eu? Îți reamintesc că eu am examen.

-O să vezi că o să fie foarte ușor, o să te descurci tu.

La un moment dat mi-am dat seama că toată chestia asta trebuie să se oprească, ne atașam mult, cu fiecare zi care trecea mă simțeam tot mai legată de el, ne certasem deja o dată și în cele 2 zile cât n-am vorbit nu mă mai simțeam eu și simțeam că o să înnebunesc. El nu avea de gând să oprească toată situația așa că a trebuit s-o fac eu.

,,Uite...aș vrea să mă concentrez mai mult pe școală anul ăsta, mai mult adică total..Sper să întelegi.''

Nu voiam să ne certăm sau să-l supăr, chiar nu voiam și probabil dacă s-ar fi supărat nu mi-aș fi iertat această greșeală niciodată.

Mă uitam de ceva timp la mesaj și dintr-o dată:,,văzut la 15:36",ok..acum să așteptăm să raspundă.

Trecuseră mai bine de 40 de minute și încă nu răspunse, e clar l-am supărat, dar nici nu apuc să mă gândesc bine la ce am zis și îmi sună telefonul, era chiar el..

,,-Bună..-am zis eu cu o mie de gânduri în cap.

-Uite știu că e un an greu pentru tine și înteleg că îți pasă de examenul ăsta, dar eu m-am atașat de tine și cred că și tu așa că gândește-te ce greu ar fi să întrerupem totul.

-Dar nu știu cum o să-mi pot împărți timpul..

-O să-ți las timp de tot. Acum scuză-mă, dar mă duc să mănânc.''

Nici măcar nu a acceptat un nu ca răspuns, pur și simplu și-a spus punctul de vedere și a inchis. Stai puțin, a zis că s-a atașat de mine? Dar nu vorbim de mai mult de o lună, cum e posibil așa ceva? De fapt ce tot spun și eu m-am atașat de el nu știu cum, dar s-a întâmplat.

Am decis că ar fi mai bine să uit că am vorbit despre acest subiect și să continuăm normal. A mers bine, chiar a mers bine pentru 2 persoane care nici măcar nu s-au văzut. Momentan nu mă deranja dacă vorbea cu fete sau dacă ieșea cu ele, dar el îmi tot spunea că orice fata care se bagă în vorbă cu el este respinsă cu scuza că are iubită, iar aceea eram eu...

Mi-a fost frică să-l las să treacă de zona prieteniei, dar la un moment dat n-am mai rezistat și am început încetul cu încetul să arat că și eu m-am atașat de el. A mers bine și nu prea, dădea de multe ori seen și răspundea foarte greu și începusem să vorbim mai rar, dar asta nu m-a făcut să cred că noi n-o să mai vorbim. Am discutat cu el de multe ori pe acest subiect și-mi spune că e primul an de liceu și e ocupat, trebuia să înteleg asta, dar pur și simplu nu am putut și la un moment dat am explodat:

,,-NU ȘTIU DAVE, NU ȘTIU , DAR PUR ȘI SIMPLU E CLAR CĂ ȚIE NU-ȚI PASĂ LA FEL DE MULT CA MIE ȘI NU MERIȚI TOT CEEA CE ÎȚI OFER EU.

-Da, ai dreptate. Oricum oamenii vin și pleacă."

,,Oamenii vin și pleacă'' asta e tot ce a putut el să-mi spună după aproape 2 luni în care îmi spunea mereu că s-a atașat de mine și că refuză toate fetele pentru mine.

Au trecut aproape 2 sâptămâni de când noi nu mai vorbim și mă simt destul de rău, chiar și prietena mea mi-a spus că parcă sunt așa liniștită și ușor tristă ceea ce nu e normal pentru mine. Când începeam să mă împac cu ideea că lui chiar nu-i pasă am primit mesaj de la el.

,,-Mnah,nu stiu, mi-e dor de tine. Mai știi concertu ăla la care ți-am zis că merg? A fost super tare, m-am îmbătat și la un moment dat aveam o sticlă de votka și a venit Echo la mine să-mi ceară o gură și eu eram așa beat că nu mi-am dat seama, mi-au zis a2 a zi prietenii mei.

-Ce taaree!! Credeam că m-ai uitat deja și că nu-ți pasă de tot..

-Cum poți să crezi asta? Dar pur și simplu în momentul ăla am crezut că nu meriți un idiot ca mine și că îți fac rău prin toate seen-urile mele și răspunsurile seci, dar am realizat că nu pot rezista prea mult timp fără tine.

-Nici eu.''

Eram așa fericită, atunci mi-am dat seama că lui chiar îi pasă.

,,-Și?? Ți-a scris Dave?-îmi spune prietena mea.

-Ahm? Da, dar de unde ți-a venit întrebarea asta așa dintr-o dată?

-Nu, doar întrebam.

-Ai vorbit tu cu el, nu?!

-NUUU!! Nu mă bag în treburile voastre.

-Magdaaa!!!

-Of,da bine, i-am spus câteva lucruri și el și-a dat seama că nu merită să fiți certați și ți-a dat mesaj, nu e ca și cum l-am obligat.

-Deci lui chiar nu-i pasă. Dacă nu erai tu el nu-mi dădea mesaj.

-Ba daa. Nu te mai certa cu el, las-o așa.

-Nici n-aveam de gând să mă mai cert cu el."

Deci nu-i pasă așa de mult cum credeam eu, dar merită să sper că-i pasă măcar puțin.

Lucrurile au mers normal, ne întelegeam din nou bine, eu nu-l mai certam pentru seen-uri, a început să mă sune mai des și râdeam împreună cu orele, dar ceva mi-a arătat că noi eram mai mult decât prieteni foarte apropiați.

,,-Am fața așa roșiee!!

-Vreau s-o văd.

-Ok.

*PHOTO*

-Ce față drăguță și curată ai.

-Ba nu.

-Nu, nu înțelegi.

-Ce nu înțeleg? Fă-mă să înțeleg.

-M-am îndrăgostit grav de tine."

În momentul acela am simțit cum mi se înmoaie picioarele și pentru prima dată simțisem acei fluturași în stomac pe care toate lumea îi simte când se îndrăgostește. Eu nu eram genul care să suporte lingușelile, dar la el nu erau lingușeli, chiar nu erau, erau complimente drăguțe și plăcute, nu de genul cancer. Avea replici gen ,,conversația asta a fost ca un desert după o masă copioasă și mersi, chiar aveam nevoie de asta". Mă făcea să mă simt importantă și specială, îl înțelegeam mereu și mereu îl făceam să se simtă bine. Până într-o zi când mă sunase fără să mă anunțe.

-Bună!!- a zis el.

-Hei, s-a întâmplat ceva?

-Nu, ce să se întâmple? Doar s-au întâmplat azi niște chestii pe care trebuie să ți le spun.

-Ok atunci.

-Deci am început să ies cu o fată Aria...

-Stai puțin, ce?!