"Trăim într-o lume care ne mănâncă din atenţie din ce în ce mai mult şi ne incapacitează din rezultatele pe care le putem obţine, personal. Suntem din ce în ce mai confuzi pentru că avem teorii din ce în ce mai complexe şi răspunsuri din ce în ce mai complicate cu privire la cine suntem, ce facem, ce obţinem. În ultimii ani găsesc îngrijorător faptul că din ce în ce mai mulţi dintre noi găsim motive pentru care nu avem rezultate şi nu ducem viaţa pe care o dorim.Există totuşi un moment în care omul se obligă prin conştiinţă să-şi recunoască limitele, respectând valorile şi convingerile proprii, impuse de însuşirea deplină a educaţiei. Într-o societate lipsită de hrană spirituală, abandonarea unui ideal care nu satisface propria necesitate de evoluţie se defineşte prin laşitate. Uneori ne pierdem în vâltoarea compromisurilor, fără a cultiva integritatea. Şi, oare, cum ne putem regăsi sensul, într-o lume în care ipocrizia devine un adevăr absolut?" Aceste cuvinte le-am auzit la televizor , erau spuse de o voce fermă , dar în care puteai găsi urma unei disperări . Nu i-am văzut chipul , nu mi-am văzut propriul chip , nu am văzut nimic niciodată . Eu sunt Cataleya , și sunt oarbă ...nu în adevăratul sens al cuvântului deși port ochelari , sunt oarbă pentru că nu am văzut niciodată lumea cum au văzut-o ceilalți . De ce ? Nu știu , nu am găsit niciun răspuns până acum , ce-i drept nici nu am căutat foarte mult . Sunt un om cu conştiinţa trează că trăim într-o lume foarte ciudată, dar doar ciudată nu și limitată . Mă sufocă gândul că lumea se îndreaptă spre "îndobitocire" , că lumea o să aprecieze normalitatea mai mult decât creativitatea , imaginația abstractă . O gândire destul de ciudată pentru o tipă de 18 ani , nu ? Cred ca revolta mea pornește de acasă , continuă la școala și se termină.....tot în mintea mea , pentru că nu aș avea niciodată curajul să spun asta cu voce . ,,Ciudat " , ar spune prietenii mei , ,, Cum adică nu ai curaj ? " , întrebare la care nu aș găsi un răspuns ...în fața lor sunt total diferită , nu știu de ce , dar așa sunt . Nu am iubit niciodată , nu am vrut sa fiu slabă , să depind de sentimentele altcuiva . Iubirea , am auzit că este un sentiment frumos ... nu pentru mine . Nu sunt o ciudată , sunt doar autoprotectoare . Da...vedeți voi toată această mască avea să cadă atunci când mama a venit și mi-a spus : - Cataleya , trebuie să vorbim ! - Sigur (simt o panică ...de fiecare dată când aud ,,Trebuie sa vorbim " simt că trebuie să fug ) . - De câteva zile trebuie să îți spun ceva și nu știu cum... îmi este greu dar trebuie . Cataleya , o să ne mutăm în L.A . - Când ? - Până săptămâna viitoare , domnul Hanck m-a promovat iar noul sediu este în... - Super ...am o săptămâna să îmi iau rămas bun de la prieteni . Grozav ! Stai...școala , cum o să fac ? - Am aranjat totul , o să te duci la o școală de arte . - Școala de arte ? Cum ? Eu nu am dat niciun examen , cum e posibil ? - Am trimis câteva lucrări , directoarea este o fostă colegă de liceu și chiar a fost surprinsă , a zis că o ,, gândire abstractă". - OK ... - Nu fi tristă , totul o sa fie bine . - O săptămână ....totul o să se schimbe într-o săptămână . - 5 zile , spuse ea ieșind din cameră. - Merci , nu mă ajuți ! - Știu . Am uitat să vă spun că mama mea are un "sarcasm" foarte dezvoltat ? Un avocat cu sarcasm , ce poate fi mai frumos ? Și iată cum într-o săptămână , scuze ....5 zile , viața mea se schimbă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
