Moara cu noroc de Ioan Slavici

Tema si viziune despre viata

               IPOTEZA

        Nuvela "Moara cu noroc"  de Ioan Slavici este publicată în anul 1881, in volumul de debut " Novele din popor", reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului .
         
                   ARGUMENTARE:         

    "Moara cu noroc" de Ioan Slavici este o nuvela , adica o specie epica in proza , cu o constructie riguroasa , un fir narativ central , personajele relativ putine pun in evidenta evolutia personajului principal, complex , puternic individualizat .

                  Este o nuvela psihologica prin: tematica,  modalitati de caracterizare a personajelor si de investigare psihologica , natura conflictului.
         
             Perspectiva narativa. Naratiunea realista este obiectiva, realizata la persoana a treia, de catre un narator omniscient, neimplicat .
       
             Tema sustine caracterul psihologic al nuvelei, efectele nefaste si dezumanizate ale dorintei de imbogatire pe fundamentul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului XIX.
   
             Probleatica se poate stabili din mai multe perspective : 

  1. Din perspectiva sociala nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social .

  2. Din perspectiva moralizatoare,  nuvela prezinta consecintele dramatice ale setei de imbogatire , scriitorul considerand ca goana dupa avere zdruncina tihna sufletului si duce la pierzanie .

  3. Din perspectiva psihologica, prezinta conflictul interior trait de Ghita, care este sfasiat de dorinte, pe cat de puternice, pe atat de contradictorii: pe de o parte dorinta de a ramane un om cinstit si pe de alta parte doarinta de a se imbogati alaturi de Lica .
           
              Titlul. "Moara cu noroc " este un titlu polemnic ( contradictoriu). Toposul ales , carciuma numita "Moara cu noroc", inseamna de fapt moara cu ghinion , moara care aduce nenorocire, pentru ca usirinta castigurilor de aici, ascunde abateri etice grave ( crime, nelegiuiri, etc .).
         
             Timpul si spatiul. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa ( de la Sfantul Gheoghe la Paste), iar in final apa si focul purifica locul.
         
                Incipit final. Nuvela debuteaza cu un percept moral  izvorat din intelepciunea batraneasca, rostit de soacra lui Ghita : "Omul sa fie multumit cu saracia lui, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei  tale te face fericit" . Batrana este adepta pastrari traditiei, in timp ce Ghita doreste schimbarea, bunastarea materiala . Cizmar sarac dar onest, harnic si muncitor , Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Initial, carciarul  nu e un om slab, ci dimpotriva,  isi asuma responsabilitatea cerlalti. Carciuma de la Moara cu noroc este asezata la rascruce de drumiti, izolata de restul lumii , inconjurata de pustietati intunecoase.
       
                In expozitiune, descrierea drumului care merge la Moara cu noroc  si a locului in care sa afla, fixeaza un peisaj ,cadru obiectiv  al actiunii. Faptul ca moara din fata hanului este parasita, anticipeaza destinul tragic al familiei.
           Ioan Slavici reuseste cu o deosebita arta sa demonstreze ca tot ce iese din limita firescului vietii, incalcand regulile morale, sfarsesc tragic intr-o simetrie perfecta, data de prezenta batranei la inceputul si la sfarsitul nuvelei .
       
                 Constructia discursului narativ. Nuvela are un ritm epic neomogen, prin modificari ale timpului povestirii.Actiunea se desfasoara prin continue acumulari si izbucniri de tensiune epica. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii si de obiectivitate.
           
             Structura subiectului. Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentat cu descrieri bogate. Subiectul nuvelei il constituie  etapele si efectele influentarii dintre protagonistul Ghita si antagonistul Lica.
           Ghita se dovedeste de la inceput harnic si priceput si primele semne ale bunatatii si ale armoniei in care traieste familia sa . Aparitia lui Lica Samadaul , la Moara cu noroc , un personaj ciudat, carismatic ( prinde la public), seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi tulbura echilibrul familiei (intriga).
            Personajul este portretizat de narator: "Lica un om ca de 36 de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese impreunate la mijloc. Lica era un porcar,insa dintre cei care poarta camasa subtire si alba ca floricele, piptar cu bumbi de argint si bici de carmajin". Orgoliul lui Lica e unul de stapan care isi subordoneaza oamenii. Lica isi impune inca de la inceput regulile:"eu sunt  Lica Samadaul, multe se spun despre mine, multe vor fi adevarate si multe scornite. Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si ce face. Si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nu stie . Cred ca ne-am inteles."
             Ana nevasta lui Ghita intuieste ca Lica este un om rau si primejdios. Cu toate astea Ghita nu se poate sustrage influentei malefice pe care acesta o are asupra lui si nici tentatiei imbogatirii . Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica. Merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi ia doi caini pe care ii asmute in potriva turmelor de porci, si angajaza o sluga, pe Marti, "un ungur inalt ca un brad" .
             In momentul aparitiei lui Lica incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie, proces analizat cu maiestrie de Slavici. Gesturile, gandurile, faptele personajului tradeaza conflictul interior  și se constituie intr-o magistrala caractetizare indirecta. Naratorul surprinde in mod direct transformanrea personajului: devine ursuz, "se aprinde pentru orisice lucru de nimic ", " nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohote, incat iti venea sa te sperii de el". La un moment dat Gita ajunge sa regrete ca are familie si copii, pentru ca nu isi poate asuma riscul imbogatirii alaturi de Lica.
       
              Prin intermediul monologului interior  sunt redate framatarile personajului, realizandu-se in felul acesta caracterizarea. Datorita generozitatii Samadaului, starea materila a lii Ghita devine tot mai infloritoare, numai ca omul incepe  sa-si piarda increderea in sine. De aceea devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are depre el. Intelegerea dintre el si Lica reprezinta pentru Ghita inceputul obisnuirii cu raul: isi cheama sotia sa joace cu Lica , aruncand-o definitiv in bratele acestuia.
             Ghita este caracterizat in mod direct de catre Lica. Acesta isi da seama ca Ghita este un om de nadejde si chiar ii spune acest lucru. Lica distruge imaginea pe care celalti o aveau despre Ghita, considerandu-l un om modest si cinstit. Acum Ghita ajunge sa fie implicat  in furtul de la arendas si la uciderea unei femei si a unui copil. Retinut de politie lui Ghita i se da drumul acasa numai pe "chezasie" . Axa vietii sale se frange si intr-un moment de un patetism sfasietor ii cere iertare Anei:"Iarta-ma Ana, zise el , iarta-ma cel putin tu , caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata pamantului". In alt rand, sarutand pe unul dintre copii le spune: "sarmanilor  mici copii, voi nu mai aveti, cum avusesera parintii vostri un tata cinstit. Tatal vostru e un ticalor". Prin faptul ca jura stramb la proces, , acoperindu-i nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima. 

   Hotaraste totusi  sa-l dea in vileag pe Lica cu ajutorul lui Pintea. Nu este sincer insa nici cu Pintea si acest lucru ii va aduce pieirea ,ii va oferi dovezi jandarmului despre vinovatia lui Lica numai dupa ce isi va putea opri jumatate din avere. De fapt gresala lui Ghita este ca nu reuseste sa fie onest pana la capat nici fata de Lica, nici fata de  Pintea. Ghita ajunge pe ultima treapta a decaderii morale in momentul in care orbit de de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica, isi arunca sotia , la sărbătorile Pastelui, drept momeala in bratele Samadaului Spera pana in ultimul moment ca se va produce o minune si ca sotia sa va rezista influentelor malefice ale acestuia. Dezgustata insa de lasitatea lui Ghita care se instraineaza de ea si de intreaga familie, intr-un gest de razbunare i se daruieste lui Lica deoarece in ciuda nelegiuirilor comise de Lica e "om", pe cand Ghita, " nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti". Dandu-si seama ca Ana l-a inselat, Ghita o ucide pe Ana.
                La randul lui, Ghita este ucis de  Raut din ordinul lui Lica , iar Lica pentru a nu cadea viu in mainele lui Pindea se sinucide izbinsu-se cu capul de un copac .
               Un incendiu teribil mistuie carciuma de la moara cu noroc in noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii, fiinte cu adevarat morale si inocente din carte.
                 Nuvela se incheie in mod sistematic cu inceputul prin vorbele batranei care pune toata intamplarea pe seama destinului necrutator.
          
                     Personaje. In nuvela accentul nu cade pe actul povestirii ci pe complexitatea personajelor .
        
                    Ghita este un personaj complex a caraui destin ilustreaza consecintele nefaste ale  soartei de inavutire . Complexitatea si capacitatea de a ne surprinde in mod convingator , fac din Ghita un personaj rotund .
               Personajul evolueaza de la tipicitate sub determinarea sociala ( carciumarul dornic de avere) la individualizare , sub determinarea psihologica si morala. El parcurge un traseu sinucigas al dezumanizarii cu framantari sufletesti si ezitari. Ezita intre cele doua cai simbolizate de Ana (valorile familiei, iubirea, "linistea colibei")  si de Lica( bogatia , atractia malefica a banilor), se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.
          
                 Lica ramane egal cu sine, un om rau si primejdios, in schimb Ana sufera transformari interioare care ii ofera scriitorului posibitatea unei fine   analize a psihologiei feminine.

                 Mijloace de caracterizare. Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incadrare , consemnandu-le gesturile, limbajul prezentand relatiile dintre ele ( carcterizare indirecta).
          De asemenea realizeaza portretele sugestive ( carterizare directa) detaliile fizice releva trasaturi morale sau statuturi sociale ( portretul lui Lica).

                         CONCLUZIE

                 Opera literara "Moara cu noroc" de Ioan Slavici,  este o nuvela psihologica deoarece are toate trasaturile acestei specii literare.