Trust

Capitolul 1

Mintea inca imi era tulburata din cauza noptii trecute , toate imaginile acelea imi impanzeau mintea. Sigur nu voi putea uita seara trecuta asa usor. Stateam pe marginea patului cald si confortabil din care spream sa nu mai plec toata viata , sa nu mai ies in lumea plina de trupuri si suflete moarte ce bantuie dupa un singur lucru care le mai tin putina speranta "banul" , nu credinta sau alte cacaturi. Niste zombii umblatori ce astepta sa li se scurga timpul.

Imediat ce picioarele mele fragile au facut contact cu podeaua dura si rece, ameteala m-a cuprins iar fata mea a sarutat la randul ei podeaua. In ciuda faptului ca eram la fel de usoara ca un fulg tot am reusit sa-mi trezesc colega de camera cu o mica bubuitura. Locuiam la unul din caminele facultatii.

-Ce naiba, Alice! E 7 dimineata. Fii te rog o catea buna si nu mai face galagie.

-As vrea sa-ti reamintesc ca nu e vacanta si ca la 8 incep cursurile, dar stai , tu nu vei ajunge ca de obicei deoarece esti ocupata cu micile tale marionete pentru care dansezi si cu care ti-o tragi pentru cativa banuti , in cel mai bun caz.

-Mai taci, javra! raspunde cu sila minunata mea colega de camera Jena si se culca inapoi.

Am reusit sa fac cativa pasi pana la baia comuna unde as fi vrut sa ma adapostesc , dar era imposibil deoarece contine cuvantul "comun" in denumire pe care eu am inceput sa il urasc de cand am ajuns aici.

Eu sunt'' javra'' grupului meu de "prieteni" , iar Jena doar una din sclave dupa cum se observa. Locul asta e un chin deoarece e greu sa fii in primul an , boboc si toata lumea sa se comporte cu dispret. Trebuie sa fii atent la orice pas pe care il faci deoarece pot gasi si acolo cate o mica greseala pe care o folosesc impotriva. Majoritatea merg in cluburi si se fac manga , asa ajungi popular , dar daca stai in casa intr-o vineri seara esti total inexistent in cel mai bun caz , sau tocilarul de care se iau toti.

Mi-am limpezit mintea si am incercat sa o golesc de orice cacat posibil. Aveam nevoie de o baie, dar nu cu toata lumea care se plimba si trancane pe coridor , asa ca va trebui sa intarzi la prima ora pentru un dus fara vreo surpriza.

Am pornit robinetul si m-am bucurat de micile picaturi de apa care mi-au adus inapoi luciditatea. Era clar ca nu voi face fata si va trebui sa invat sa am incredere doar in mine , eu sunt singura supravietuitoare a acestei lumi devorate de alcool , bani , violenta, hartuire.

Am pornit inapoi spre camera mea aproape impiedicandu-ma de pragul usii. Ma simteam sleita de puteri. Si din secunda in secunda amintirile noptii tulburatoare apar incetul cu incetul. Dar trebuia sa ma concentrez doar pe dulapul din fata mea si pe tinuta pe care o voi purta. In timp ce scormonesc printre haine Jena se tot fataie in pat pana isi deschide ochii si decide sa paraseasca camera lasandu-ma intr-un bun sfarsit singura.

Imediat ce am gasit ce cautam am decis sa ma intind si sa-mi mai limpezesc putin mintea pana la inceperea cursurilor.

Dupa cum ati observat sunt la facultate , un chin, iar in cei 19 ani ai mei cele mai mari realizari au fost absolvirea liceului si luarea permisului de conducere. Nu am fost niciodata talentata sau increzatoare in mine si mereu voi lua asta ca pe un ghinion.

Copilaria mea nu a fost stralucita; am avut 3 frati : unul mai mare si ceilalti mai mici de care trebuia sa am grija. Parintii au divortat cand eu aveam 8 ani ; am ramas cu mama toti 4. Peste putin tata a decedat , iar pe vremea cand aveam 14 ani mama a decedat si ea lasand mii de responsabilitati pe umerii mei si ai fratelui meu , mai mult pe ai mei, eram mult mai responsabila si matura atunci , poate din cauza fricii de a fii ancora fratilor mai mici.

In fine ; am reusit sa intru la un liceu bun si la o facultate pe masura doar ca nu cred ca voi face fata. Mereu am fost speriata de viitor si responsabilitati , mereu am vrut sa opresc timpul si sa raman mica , fara probleme, critici si bai comune.