Viața mea

Tragedia vietii mele

-Mama,mama vreau sa mergem la buni,mi-e foarte dor de ea.
-Știu scumpo,vom merge după ce termin treaba .
Am mers pe pat unde mi-am împrăștiat toate jucăriile,eram un copil problema chiar dacă aveam doar 6 ani ... așa eram eu,îmi plăcea sa distrug totul .
-M-am saturat de tine și de ieșirile tale zilnice,m-am saturat sa țipi la mine,ești un dement . Nu pot sa cred,mereu ne certam iar copiii ne aud ..

Mda,părinții mei sunt cam certăreți de fel ..

-Dacă mai ridici tonul la mine te desfigurez femeie !
-Tu chiar nu poți sa te controlezi nemernicule ?! Nu te rog,sângerez din nou,te rog,oprește-te !

Am început sa plâng,mereu o bătea,de ce era așa crud,nu o iubea deloc oare ?! Nu avea putina inima .. Ma doare sa o aud plângând ,dar,nu am nici o putere..  ce as putea face eu,o copiliță de juma' de metru .. Am adormit pe canapea plângând .
***
M-am trezit și era liniște,era in jurul orei 7 seara și eu eram singura,ce se petrece ,unde o fi mama ?!!
-M-am saturat de tine bruto,nu te mai suport,până și acestor copii le e frica de tine .
-O sa regreți ca ai spus asta !

Și încă o serie de lovituri i-au fost aplicate îngerului meu,nu se gândea ca ne rănește pe noi lovind persoana care ne-a dat viața .
Cineva a bătut in ușa,ei încă se certau dar mama a mers repede sa deschidă,erau bunicii . Cel mai monstru scandal de proporții majore și-a făcut apariția in umila mea locuința .. Toată lumea țipa și nimeni nu înțelegea pe nimeni . Dintr-o data o bubuitura puternica m-a trezit din gânduri . Speriat am ieșit din camera mea ca să văd un bărbat mare ca (,) cu o singura lovitura,găurit peretele.. un bărbat pe care îl numeam tată .
Acel șir de replici urate nu au întârziat sa apăra,din partea tuturor, la scurt timp sa aud cuvintele care mi-au distrus sufletul : -Nu mai pot sta lângă tine,m-am saturat sa fiu un sac de box uman . Vom divorța .

Am fugit și m-am închis in camera,eu nu trebuia sa aud acele cuvinte,nu am făcut nimic ,nu am nici o vina,sunt un copil prea mic pentru a putea concepe asemenea cuvinte mari . Șiroaiele de lacrimi își făceau cărare pe fata mea parca lăsând foc in locurile pe care le atingeau .
In cealaltă încăpere se auzeau țipetele surorii mele care îl implora sa nu plece,nici eu nu-mi doream asta sincer .
Tata nu era un om bun,o chinuia pe mama la nesfârșit,pe noi ne speria mereu atunci când dormeam liniștite fără a ne gândi ca avem un tata atât de psihopat care va veni sa ne distrugă visele transformându-le in coșmaruri doar cu un țipat . Dar,tot nu-mi doream sa plece . Era tatăl meu .
M-am alăturat surorii mele plângând la un loc cu ea rugându-l sa nu plece .
Într-un final văzând ca nu are nici un rost,deoarece noi nu vom renunța,ne-a pus in pat spunându-ne :
- Voi merge pana la magazin ,a-ți fost așa cuminți azi și meritați o recompensa,dar cu singura condiție de a fi in pat când ma întorc .
Zis și facut,ne-am pus in pat eu adormind instantaneu din cauza lacrimilor care mi-au consumat toate puterile in cam 2 ore cât s-au prelins pe fata mea .
A fost ultima data când l-am văzut pe tata .

Hei lume,îmi face un bine imens sa transpun in rânduri tot ce nu am putut sa spun vreodată .
Va rog sa nu ma judecati,sunt începătoare . Promit ca ,pe parcurs,ma voi descurca mult mai bine .
Sunte-ți minunați !