Între două vieţi

94 6 3
                                    

Alerg înfricoşat prin pădure cu ursul cel mare şi negru după mine. Sunt neatent şi mă împiedic de o piatră. Cad şi ursul sare pe mine.

Mă trezesc sufocat şi transpirat. Iar am coşmaruri... Probabil am uitat să-mi iau pastilele, deşi urăsc orice medicament posibil. Mă uit la ceas şi observ că e 7 şi un sfert. Mai am 15 minute ca să mă îmbrac, să fac duş, să mănânc şi deja timpul trece, iar eu nu fac nimic. Parcă aş mai dormi un pic, dar dacă întârzii la ora lui Boyle nu mai am şanse să trec anul ăsta. Oricum am lipsit în prostie de la cursuri, iar scumpii mei domni profesori au început să mă îndrăgească din ce în ce mai tare.

Hai, Chris, trezirea că adormi dacă nu faci un duş rece. Mă îndrept leneş spre duş, abandonându-mi hainele pe drum. Dau drumul la apa caldă şi o las să-mi învăluiască tot corpul. Mă simt revigorat. Mă simţeam acum 10 secunde deoarece acum mi-am dat cu şampon în ochi şi mă ustură. Sunt atât de neîndemânatic. Închid jetul de apă şi caut prosopul. Degeaba, l-am uitat în cameră. Iar acum trebuie să mă întorc gol şi ud pentru un amărât de prosop. Ghinionul meu se vede de dimineaţă.

-Bună dimineaţa, Chris!, aud o voce de privighetoare.

Mă întorc şi văd un drăcuşor blond cu prosopul meu în mână. 

-Ali, o să te omor într-o zi dacă te mai strecori în casa mea aşa!

Bineînţeles, nu a durat mult că a apărut un zâmbet diabolic pe faţa ei micuţă.

-Cred că ai prefera să faci altceva cu mine, dragul meu. Acum îmbracă-te şi hai la facultate. Doar nu vrei să întârzii, nu?

-Îmi faci aluzii sexuale de doi ani şi eu tot n-am cedat. Ce te faci să crezi că ai reuşi acum?, o provoc.

-Chris, Chris, Chris. Tare mi se pare că a ta culoare a părului se răsfrânge şi asupra creierului. Eşti doar un pachet de muşchi fără nici un neuron!

Eram gol în faţa ei şi simţeam că mă învinge. M-am apropiat de ea. Îmi ajunge până la umeri drăcuşorul, dar mi-am amintit că nu trebuie să o subestimez. O cuprind de braţe şi observ că respiraţia i s-a tăiat. Da... încă mă doreşte. 

-Ce spuneai? Că n-am creier?

-Mai stai mult dezbrăcat în faţa mea? Ce ai spune să te afişezi în costumul lui Adam şi în faţa lui Boyle? Chiar sunt curioasă cum ar reacţiona.

A început să râdă. Atunci mi-am amintit că acele clinchete de clopoţei m-au făcut să mă îndrăgostesc de ea. Deşi mă calcă pe nervi. E egoistă şi enervantă şi o iubesc, dar o să îi frâng gâtul într-o zi. Nu mă pot hotărî dacă înainte sau după ce voi face dragoste cu ea. O fiinţă atât de încăpăţânată m-a făcut să o iubesc. 

You've reached the end of published parts.

⏰ Last updated: Jan 20, 2014 ⏰

Add this story to your Library to get notified about new parts!

Între două vieţiWhere stories live. Discover now