O fost odată sau poate nu di mult o fată din Costiujăni pi numi Vasilița. Ei tare îi plășe saramele si tare bine le pregătea. Unii îi mai spunea " Jituța Sărmăluța". Ea înca este elevă la o nepaniatnaia scoală din Costiujăni. Ea stia foarte bine coreeana, engleza a little bit si tri cuvinti in japoneză sau poate doua, mai pe scurt cateva. Defapt in afară de limba româna sau mai bn zis moldoveneasca nu știa absolut nicio limbă normal. Spunea așa colegilor că stie tipa coreeana ca să fie mai pafasnaia. Ea era atât de frumoasă încât toți fugeau de la ea, pentru că erau inspăimântați de frumusețea sa.
Amu hai sa vorbim despre Jimin. El este un băiat foarte popular din scoala + flirtează cu toate fetele, da așa prosta dlea smeha. Acesta stă și vorbește cu drujii lui si dintr-o dată simte o aromă ideală de sarmale. Se duce în căutarea acestor minunate sarmale și dă de Vasilița. Ochii lui se luminează. Vede o minune. Se apropie de ea si o salută.
- Annyeoghaseyo!
- Shi? se intreabă cu o mutră nepaniatnaia Vasilița.
Cea mai bună prietenă a Vasiliței, Nina vine la dânsa și il vede pe Jimin.
- Oooo!!!! Ce frumușel!!!
- Ei... Nu niși chiar așa! Eu aici vorbesc cu dânsu în coreeană.
- Dangsin-eun aleumdabseubnida.
- Ce a zis? intreabă Vasilița.
- Că vre sarmale. Iaca acuș îi dau.
Vasilița scoate niște sarmale din păr sau de nu știu unde ( ca în MyLittlePony) și îi dă lu Jimin. El cască ochii la aceste minuni și gustă una.
Face o mutră ca și cum o vazuto pe Melanie Martinez și le mănâncă ca un psih.
- Ap si dzași de minunile mele?
Tradusion: - Sunt delicioase!
- Cartof Bâhlit și ești! Duti di aișia să nu ti văd, Spurcășiune! Nu-mi apreciezi munca!
Vasilița aruncă cu patlajele bâhlite in dânsu și se duce de la dânsu.
Jimin se uită la ea totuși îndrăgostit chiar daca au fost pictate hainele sale în culori naturale.
