Totul era ceva nou pentru mine. Era momentul să încep o nouă viaţă. Nu genul de viaţă în care pleci de la părinţi pentru că eşti deja adult, ci genul în care trebuie să mergi în oraş să înveţi pentru liceu. Aşadar,iată-mă aici. Părinţii mi-au cumpărat un apartament pe care îl voi împărţi cu o colegă din generală, care, de altfel, îmi este colegă de clasă şi pe parcursul acestor 4 ani de liceu.
Totul pare perfect. Departe de familie, de casă, de tot ceea ce eu percep a fi stres. Pentru că, într-un final, cam asta îmi fac părinţii. Mă stresează: "să nu ieşi la ora x", "să nu faci x,y,z". Dar, acum, nu ştiu dacă ei realizează, însă m-au lăsat singură şi clar, îmi voi face cam propriile reguli, exceptând faptul că ei pot trece mai tot timpul pe aici, ceea ce în mod clar nu se va întâmpla prea des pentru că sunt ocupaţi cu munca.
- Heeei,trebuie să despachetăm! aud o voce bine cunoscută din camera alăturată. Era Raisa, colega mea de "cameră", să spunem aşa.
Raisa e genul de fată nu foarte inteligentă (când vine vorba de viaţa cotidiană), însă întotdeauna are un sfat acolo pentru tine. E o fată frumoasă, cu gusturi mult prea extravagante sau mult prea decente, niciodată între. Îmi place acest lucru la ea.
-Hai, Sarah, serios! Vreau să mai ieşim şi prin oraş astăzi, ce tot faci acolo privind pe fereastră? spune din nou. Şi.. da,cam asta făceam. Rămăsesem uimită de priveliştea din spatele ferestrei. Blocurile erau aranjate atât de dezordonat, într-un mod fascinant. Fiind ora 18, era oarecum înserat, iar luminile oraşului erau incredibil de frumoase de la înălţime.
-Acum vin! mă trezesc din nostalgia mea şi mă pun pe despachetat.
După aproape 2 ore de despachetat, în care pot să spun că ne-am şi distrat cu muzica la maximum şi dansând prin camere, am terminat. Totul era perfect aranjat şi nu mai aveam ce căuta aici, trebuia să ieşim. M-am îmbrăcat într-o pereche de blugi albi şi un pulover,
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
iar Raisa într-o pereche de blugi negri şi un hanorac,specific ei
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
şi am plecat în oraş. După câteva minute bune în care ne plimbăm şi mâncăm ceva la Mc Donald's scumpul meu iubit, Jace, îşi aminteşte de mine şi mă sună. Am și uitat că i-am spus de ieri că voi ieși azi după ce termin de despachetat prin oraș.
-Hei,ce faci? îmi spune pe un ton atât de duuulce. Mai eşti în oraş?
-Da,îi răspund. De ce, s-a întâmplat ceva?
-Păi..nu putem să ne vedem? Sunt în apropiere de centru şi mă gândeam să merg într-o cafenea cu băieţii, vrei să vii?
-Sunt şi cu Raisa... mă uit la ea şi îmi face semn că e târziu şi că ar trebui să mergem acasă, pentru că le-am spus părinţilor că nu vom întârzia mult prin oraş, fiind şi prima seară petrecută aici.
-E perfect, eu sunt cu încă 3 prieteni. Ce ziceţi? Te rog, măcar tu să vii.. spune pe un ton pe care ştie că nu-l pot refuza.
-Fie, venim. Ajungem în 5 minute în centru. spun şi îi închid telefonul.
Raisa se uită cu ochii săi mari la mine şi probabil speră să fie o glumă. E trecut de ora 22 şi cam are dreptate, dar nu-mi pot lăsa iubitul acum.. Nu l-am mai văzut de aproape 3 săptămâni.
-Tu eşti tâmpită? Nu ştiu cum să-ţi explic, dar eu mă duc acasă. Fie că eşti de acord, fie că nu. îmi spune
-Te rog... Nu vom sta mult. Dacă nu vrei, doar mergem să-i salutăm şi plecăm. Măcar lasă-mă să-l văd. -Of, fie. Dar data viitoare, te implor, cere-mi și mie opinia. spune pe un ton superior, ceea ce mă face să-mi dau ochii peste cap
