Shikamaru Hiden: Un nor care plutește în liniștea întunecată

Capitolul 2 {Partea a II-a}

Shikamaru a auzit de această problemă rapid, având în vedere că și el avea un loc la Sediul Uniunii Shinobi. Dar nu era ca și cum puteau face ceva în legătură cu scăderea misiunilor. Uniunea l-a considerat un efect al timpurilor liniștite și a încheiat cazul.

Dar a existat un bărbat care a spus că va pune capăt problemei scăderii numărului de misiuni și unei alte probleme care a apărut de la sfârșitul războiului.

Acel bărbat era Kakashi.

Cealaltă problemă pe care Kakashi dorea s-o rezolve era cea a shinobilor dispăruți din Cele Cinci Mari Țări Shinobi din ultimul an.

Cu un an în urmă, fiecare sat a început să piardă câte un shinobi pe lună. Asta însemna 12 shinobi din fiecare sat. Din Cele Cinci Sate Ascunse au dispărut 60 de shinobi. Toți erau bărbați tineri și singuri.

Abandonarea unui sat era o crimă teribilă. Desigur, fiecare sat a trimis alți shinobi care să-i găsească pe dezertori, dar, cumva, niciunul nu a fost găsit.

„Probabil am greșit când i-am spus lui Sai să-și continuie misiunea când acesta a cerut întăriri." A spus Kakashi. „Ar fi trebuit să-l scot de acolo și să-l pregătesc psihic înainte ca să-l trimit în Țara Tăcerii."

„Regretele n-o să schimbe nimic acum."

„Asta e adevărat."

Sai, care fusese trimis să investigheze cazurile shinobilor dispăruți, le-a trimis o notă în care le spunea că a găsit o pistă cu o lună în urmă. Kakashi, care considera că shinobi dispăruți și scăderea numărului de misiuni erau conectate, i-a spus lui Sai să-și continuie investigația cu 10 Anbu drept întăriri.

Pista pe care o găsise Sai era în Țară Tăcerii.

Țara Tăcerii poate fi găsită în vestul unui continent care putea concura cu Cele Cinci Mari Țări Shinobi cât și cu țările mai mici din jur.

Era o țară care nu a făcut niciodată contact cu Satele Ascunse – sau cu orice altă țară. Din acest motiv a fost numită Țara Tăcerii de către străini. Singurele detaluu știute despre ea sunt faptul că este o țară care folosește samurai pentru a menține ordinea ărintre cetățeni și un Lord Feudal care conducea samuraii. În afară de asta, totul e un mister.

Potrivit lui Sai, cumva, shinobii dispăruți din Konoha au ajuns acolo.

Și asta era cea mai mică problemă a lor. Mai era și problema shinobilor dispăruți în timpul războiului.

Țara Tăcerii colecta shinobi care au dispărut în acțiune și shinobi care au dezertat.

Pentru ce motiv?

Kakashi putea vedea răspunsul la fel de clar cum îl putea vedea pe cel al scăderii cererilor care ajungeau la Unuiunea Shinobi.

„Ce crezi că i s-a întâmplat lui Sai?" A întrebat Kakashi.

„E viu."

„Păi, sunt de acord cu asta." Partea de jos a măștii lui Kakashi s-a mișcat de parcă ar zâmbi.

„Când te gândești la modul obsesiv în care îl laudă pe acest Gengo în scrisoare..." Kakashi a atins scrisul delicat din mesajul lui Sai.

Realizând la ce se gândea, Shikamaru a continuat să vorbească.

„Nu e ceva ce vreau să cred, dar nu putem sconta posibilitatea ca Sai să fii fost luat de către acest om numit Gengo."

„Sai este așa de pur până la urmă..."

„Dacă Sai este viu nu putem să nu-l salvăm."

„Asta e adevărat..." Ochiul stâng al lui Kakashi părea să se întunece cu disperare.

Shikamaru știa ce avea de gând să zică fără să o audă.

Această situație era mult mai importantă decât salvarea unui camarad.

Chiar Shikamaru însuși s-a forțat să spună acele cuvinte.

„Dacă afacerile interne ale Tării Sunetului sunt așa cum a raportat Sai, dacă lucrurile merg așa cum ați ghicit, atunci trebuie să acționăm imediat."

„Știu asta."

Shikamaru nu s-a oprit din vorbit.

„Au trecut doi ani de la război. Toate satele și-au recăpătat stabilitatea, dar statutul de țară ca un întreg tot este mai puțin de jumătate din cât era."

„Nu am putea rezista într-un alt război."

„Exact."

Oftând puternic din nou, Kakashi s-a ridicat de pe scaun. A ocolit biroul acoperit cu pergamente și cărți și a ajuns lângă Shikamaru.

„Se pare că ai ajuns la aceeași concluzie ca și mine." A zis Kakashi.

„Da."

„Atunci înțelegi ce cred despre ea?"

„Vreți să vă duceți și să s-o faceți dumneavoastră, nu-i așa?"

Kakashi avea multă experiență din tinerețea pe care și-a petrecut-o în Anbu. A ieșit în evidență față de ceilalți Anbu, a căror specialitate erau misiunile dubioase, drept un soldat foarte capabil.

Shikamaru putea să vadă acele gânduri pe fața lui și a oftat.

„Hokage-sama, vă înțeleg sentimentele foarte bine, dar trebuie să știți că asta nu o să se întâmple."

„He, gândurile îți trec prin minte aproape la fel de repede ca tehnica lui Minato-sensei, știai asta?"

Shikamaru doar s-a uitat lung la el. Kakashi a continuat să vorbească datorită tăcerii lui Shikamaru.

„Oricum, mergând pe ce a spus Sai, forța care conduce acea țară este Gengo."

„Da."

„Atât timp cât facem ceva în legătură cu el, nu vor fi alte probleme."

„La asta mă gândeam și eu."

„Păi atunci..."

Punându-și mâna în mijlocul spatelui și întinzându-se ca un bătrân, Kakashi a spus „Cine crezi că ar trebui să fie trimis?".

„O să merg eu."

„Ce?" Ochii lui Kakashi s-au deschis mai tare. „Ești reprezentantul Konohăi. Ai multe responsabilități la Uniune. Nu e nevoie să mergi într-o misiune de asasinare acum."

Asasinare...

Kakashi în sfârșit a spus-o. Gândul care le trecea amândurora prin cap era acum foarte clar.

Dacă Uniunea Shinobi și Țara Tăcerii începeau un război, atunci Uniunea pe care și-au petrecut mult timp s-o perfecționeze va fi perturbată și posibil distrusă. Fiecare țară era încă secătuită în ciuda recuperării făcute până la momentul de față – nu exista nici măcar o persoană ca re dorea un război acum.

Dacă scrisoarea lui Sai era de încredere, atunci asasinarea lui Gengo ar fi cel mai rapid și eficace mod de a opri Țara Tăcerii din a perturba pacea obținută cu greu.

„Trebuie să ținem cercul de oameni care știu despre asta cât mai mic." A spus Shikamaru.

„Dar îți spun, să te duci tu este..."

„Unul dintre camarazii mei a fost capturat. Lăsați-mă să merg, vă rog."

Kakashi a tăcut atunci când a văzut determinarea lui Shikamaru.

Cum a zis deja, nu era nevoie ca Shikamaru să meargă. Ar fi fost mai adecvat să găsească o altă persoană capabilă și să-i înmâneze situația.

Nici măcar el nu știa de ce a făcut-o.

Dar chiar nu putea sta locului.