Friends or Enemies?

Capitolul 3

In fine,daca el are o anumita ,,treaba'' atunci imi pot petrece ziua cum planuisem. Prea putin imi pasa de increzutul asta,face pe misteriosul,bine o sa vada el...

Acestea fiind spuse mi-am scos telefonul din geanta si am sunat-o pe Alexia,dar nici un raspuns. Ehh,daca nu pot da de ea atunci  imi voi petrece ziua singura,relaxandu-ma.

M-am  hotarat sa nu ma duc acasa,ci sa ma plimb putin prin parc,asa ca am luat-o incetisor,pe jos,pana am ajuns la intrarea in parc.Apoi m-am dus pana la chioscul de pe partea stanga a intrarii si mi-am cumparat o cola si o punga de tortillas.Apoi m-am plimbat putin,dupa care m-am asezat pe o banca si am inceput sa rontai din tortillas,in timp ce ma gandeam la  tot ce s-a intamplat in ultimile zile. M-am gandit si m-am tot gandit pana s-a inserat,apoi m-am ridicat si  am plecat spre casa.Drumul era pustiu,ceea ce e un lucru specific orasului acesta,dar lucrul neobisnuit e ca tot aud diverse sunete si pasi in spatele meu,dar de fiecare data cand ma intorc nu e nimeni.

Dupa aproximativ jumatate de ora,am ajuns in sfarsit la intersectia  de langa strada pe care locuiesc,dar cand  m-am pregatit sa traversez un lucru mi-a atras atentia,o fata roscata era langa containerele dintre blocuri tinuta la perete de o silueta imbracata in negru,cu geaca de piele.Nu i-am putut vedea fata pentru ca statea aplecat spre gatul ei,lucrul cel mai ciudat era ca fata statea ca o statuie,nu se misca.

Curioasa,cum sunt de fel,mi-am luat inima-n dinti si m-am dus spre cei doi.

Cand m-am apropiat,baiatul acela s-a intors repede spre mine.Era Zayn,dar avea o privire diferita de cea de dimineata,ochii lui ciocolatii acum erau enusii cu noante puternice de rosu aprins,tenul lui era foarte deschis si ma privea de parca as fii o pizza uriasa,ma rog nu ma luati in seama,mi-e foame,dar totusi chear avea o privire de speriat.Se uita pentru cateva secunde la mine,analizandu-ma,dupa care glasul lui ragusit se face auzit:

-Măi măi i-a te uita cine a venit,Jessica.Ce faci aici?Ai venit să ni te alaturi? vocea lui era ragusita,dar groasa si folosea si un ton batjocoritor.Ma privea ca si cum as fii un fel de unealta,marioneta. S-a mai uitat putin la mine si vazand ca nu raspund, a izbuncnit intr-un ras batjocoritor,dupa care,intr-o fractiune de secunda a disparut,la fel si fata aceea...

Ce ciudatenie  mai e si asta?Oare mi-am inchipuit eu?Nu cred era asa de real si privirea lui,ochii aia asa de infioratori,plini de ura si batjocora,nu o sa uit niciodata privirea aceea.Nu poate fii doar inchipuirea mea,dar in momentul asta nu stiu ce sa cred,adiica daca ar fii fost real nu ar fii putut disparea asa.

Las deoparte gandurile si traversez strada,deschid usa de la intrare si intru in casa.Am nevoie de odihna,e clar,maine o sa pun totul cap la cap si o sa aflu daca mi s-a parut sau nu.