Razele soarelui isi fac loc una cate una prin crapaturile draperiilor trase, prin incercarea de a adormii inapoi esuez. Ma scol din pat si ma intind putin pentru a ma dezmeticii.
Imi aransez patul si ies din camera pentru a ma duce la baie sa-mi fac toaleta de dimineata. Dupa ce am iesit din baie m-am intors in camera sa ma imbrac in ceva comod si sa-mi usuc parul proaspat spalat.
Am coborat repede in bucatarie sa-mi fac micul dejun, eram singura in toata casa, mama fiind plecata cam trei sferturi din zi la birou si tatal nelocuind cu noi. Parintii mei sunt divortati de aproape 6 ani mai precis s-au despartit cu o saptamana inainte de majoratul meu, cel mai frumos cadou, ce pot zice.
Dupa ce am mancat mi-am pus vasele murdare in masina de spalat si m-am dus in camera mea. Azi voi sta toata ziua in casa, n-am chef de nimic, vreau sa stau in fata laptop-ului si sa urmaresc seriale sau sa postez pe tumblr. Arunc un ochi spre telefon si vad ca am un mesaj de la mama.
Mesajul continea: “Sa ma suni cand te trezesti ca trebuie sa-ti spun ceva”
Dau repede s-o sun pe mama dar ca de obicei raspunde robotul, astept sa sune inapoi.
Intre timp primesc un email pe laptop, era de la tatal meu. “Ai vorbit cu mama ta? Vi in vacanta aici?”.
Da, in fiecare vara merg sa stau cu tatal meu care locuieste in Coreea, imi place acolo mai mult decat aici si m-am gandit sa ma mut acolo dar mamei mele nu-I place deloc idea, de aceea a acceptat doar vara sa ma duc acolo, eu stau in Beijing, China, fiind jumate chinezoaica si jumate coreeana. Anyways, cred ma voi duce si anul asta, n-am nimic de pierdut.
Ii trimit raspuns la email spunandu-i : “Nu n-am vorbit cu ea, dar eu vin sigur, adica am 23 de ani chiar crezi ca imi trebuie permisiunea mamei? Asa ca spunemi pe ce data pot veni.”
Dupa ce am comunicat o gramada prin email-uri ne-am hotorat ca in 2 zile sa iau avionul spre Seoul.
Sunt fericita, imi pot revedea cea mai buna prietena si toate cele.
Vad ca mama nu m-a mai sunat, urasc cand face asa. Mai sunt cam 3 ore pana se intoarce de la servici asa ca pot sa mai repet putin si sa-mi lucrez vocea. Nu-mi place sa cant in preajma oamenilor, am cantat o singura data in fata celei mai bune prietene si mi-a zis ca-i place dar la ce timida sunt, prefer sa stau inchisa in camera mea. Meseria mea nu are deloc legatura cu vocea dar visul meu e sa ajung cantareata in Coreea. De aceea vreau sa ma mut in Coreea singura. Tatal meu e manager la o mare companie din Coreea, asa ca e destul de cunoscut pe acolo, momentan e manager la o trupa de baieti numiti EXO, imi plac dar tatal meu nu prea accepta sa-i cunosc personal spune ca daca unul o sa puna mana pe mine, poate sa-si ia adio de la viata, stiu tata exagereaza foarte mult, dar ma bucur ca-i pasa de mine.
Se pare ca in timp ce visam cu ochii deschisi trecuse cam jumate de ora, n-am realizat ca am o camera super dezordonata, mama mereu imi zice “ Esti fata si zici ca locuiesti intr-un cotet de gaini”, nu inteleg care e problema ei, adica ce-i asa mare lucru in cateva haine aruncate pe jos si ambalaje de la dulciuri pe birou, bine ca nu e altceva mai rau, dar na, mamele.
In timp ce faceam putina ordine prin lucruri, gasesc o poza cu mine si parintii mei. Eram asa fericiti toti, poza e facuta acum mult timp cam de cand aveam 6 ani, mi-e dor de vremurile acelea cand faceam aproape totul impreuna, dar asta e, oamenii se schimba si lasa urme dureroase fara sa-si dea seama. Iau poza si o pun in noptiera la loc sigur, o sa o plimb cu mine oriunde ma duc, in caz ca o sa-mi fie dor de parinti.
-Hwa-Young! Esti acasa? Ii aud vocea mamei strigand din living dupa mine.
-Da mama, ai venit deja? O intreb eu coborand scarile si ducandu-ma dupa ea in bucatarie.
-De ce nu m-ai mai sunat dupa ce ai vazut mesajul? Ma intreaba mama destul de nervoasa.
-Te-am sunat dar a raspuns robotul si dupaia am zis ca o sa suni tu. Ii explic povestea mamei ca sa nu ma ia iar la intrebari ca de obicei.
-Bine, am vrut sa-ti spun ca am vorbit cu tatal tau si…
-Da stiu am vorbit cu el si peste 2 zile plec. Ii zic mamei care ramane blocata.
-Peste 2 zile? Asa de repede? Speram sa mai ramai cam o saptamana. imi raspunde inapoi.
-Da, scuze dar mama am 23 de ani peste o luna fac 24 nu crezi ca ar fi timpul sa ma lasi sa ma mut singura in Coreea? Sti cat de mult imi doresc asta, te rog? O intreb pe mama facand un “puppy face”.
-Nu stiu ce sa zic, stii cat de greu e sa traiesti singura. Incearca mama sa ma faca sa ma razgandesc.
-Pai da, dar am vorbit si cu tata si na, ma ajuta si el cumva, pana ma pun pe picioarele mele.
-Bine, daca tu asta iti doresti, poti sa te duci, dar sa nu uiti de mine, ai inteles?
-Da, merci, merci, merci te iubesc, esti cea mai buna mama. Ii spun eu in timp ce o sufoc cu imbratisarea mea.
-Da, doar cand sunt de accord cu ceva doar atunci sunt cea mai buna, nu?
-Ehh, uneori poti fi si nebuna, dar eu tot te iubesc.
-Ai grija cum vorbesti ca poate nu te mai las sa te duci.
-Da bine, scuze.
Sunt asa de entuziasmata, abea astept sa-i spun si prietenei mele.
-Alo, Dae Young? Spun eu la telefon.
-Da? Ce faci? Spune aceasta foarte fericita.
-Ghici ce…
-Ce?
-Ma mut in Coreea!!! Tip eu la telefon.
-Ce? Cand? Cum? Unde? E un vis sau ceva de genu?
-Nuu, e realitate peste 2 zile voi fi acolo.
-Bine! De abia astept sa vii, imi asa dor de tine.
-Stiu, si mie. Mai vorbim, acum trebuie sa inchid. Pa!
-Ok, mai vorbim.
