Obisnuiam sa fiu un drum .
Drept . Ca si cum
ai fi recitat cu ochii inchisi
"Drumul cel mai scurt
intre A si B, este
o linie dreapta..." ,
unde A as fi fost eu ,
intr-o continua miscare
catre un B necunoscut ,
situat mereu
dincolo de marginea finita
a infinitului...
Un A cam inconsecvent ,
s-o recunoastem cinstit ,
care avea mereu tendinta
de a se abate , cu incapatanare ,
de la linia dreapta
care l-ar fi purtat , fara gres ,
catre un B situat
intr-o proximitate inertiala ,
calduta si fara echivoc...
Surasul meu permanent ,
descris cu precizie
printr-o relatie matematica
extrem de incerta ,
ar deteriora un echilibru
si asa destul de greu incercat...
Eram un drum si nu mai sunt .
Am devenit "un caz matematic special",
unde A si B se confunda ,
iar drumul intre cele doua puncte,
devine un punct...
Matematica simpla ,
in care drumul devine destinatie,
punctul de pornire, tropaind pe loc,
precum un alergator inainte de start ,
se opreste stupefiat,
fata in fata cu B ,
destul de uimit si el...
A si B au dat lovitura de gratie
matematicii simple ,
un A cam nauc
si un B, inca incredul
in ce priveste propriul magnetism...
Dar asta deja, e o alta poveste...
Q.E.D :
Obisnuiam sa fiu un drum,
am devenit o destinatie ...
