Eu sunt cel ce vegheaza adapostit intr-o temnita de trup, prin oglinzi albastre si reci, reflectand stari morbide. Eu sunt esenta ratiunii imprastiata in hazardul gandirii nesigure, imbibata in constiinta si restrictii zadarnice, scufundate intr-o entitate ce nu isi are rost, dar care se frange pentru a isi gasi unul. Eu sunt cel incatusat de propriile creatii mintale faurite de o minte tipica, impuse de sine in a-mi fi singurii strajeri si calauze. Eu sunt propriul meu Dumnezeu si propriul meu Belzebut, astfel incat doar eu am forta de a ma impinge sau ridica deasupra grotei perverse si depravate impusa-mi de odraslele judecatii carei geneza am asistat si influentat.
Eu sunt un orfelinat de idei tumultoase gresite ce nu lasa refugiu vreunei scuze, iar existenta a faptului ca e tipic omenesc sa spui ca e tipic omenesc ma sugruma, furandu-mi vlaga seaca.
Eu sunt cel ce traieste prin simplul fapt ca e prezent, afirmandu-si existenta prin dovezi si urme de gest inutile, infantile, aflate intr-un abis incaput de nimic si inconjurat in inexistent. Eu sunt produsul complex al ignorantei asupra disperarilor si inutilitatilor superficiale. Abilitatea mea de a fi e razvratirea impotriva spatiului ambiguu ce ma imbranceste, spatiu umplut pana la refuz de vorbe geroase si taioase adresate-mi mie, eu fiindu-le autor. Eu sunt razvratirea insasi, cea care umbreste si perplexeaza evadarea usoara din acest labirint psihologic, precum un colos schizofrenic ce se hraneste cu dubii, regretandu-si alegerile viitoare.
