Jeff The Killer- Lost Brother

Începutul

Bună, eu sunt Răzvan, am 14 ani și stau în New York singur. Vă întrebați de ce? ajung și acolo. Să o luăm cu începutul.

# FLASHBACK #

Aveam o viață normală, eu cu mama și cu tata. Dar, totul se schimbă radical când o rudă de-a noastră a avut un accident și noi trebuia să plătim alea, spălatul, înmormântarea etc. deoarece altele rude nu mai erau înafară de noi. Doar că am rămas faliți. Așa că unul dintre părinții mei a trebuit să lucreze în altă țară pentru a primi mai mulți bani.
Mama a fost de acord căci mârlanul de șef al tatei nu-l lăsa. Zis și făcut, mama a plecat și am rămas cu tata.
            [ziua următoare...]
*
Trebuie să mă duc la școală. Dar nu-i problemă că mă duce tata cu mașina. Am ajuns la : “Închisoarea elementară„ .
         [După primele 3 ore...]
*
Avem dirigenție, super! singura oră la care nu trebuie să învăț. Pe la jumătatea orei telefonul meu îmi sună, căci îl aveam pe silențios. M-am speriat când am văzut că mă sună poliția. Doamna s-a îngrijorat, și așa a uitat măcar că aveam telefonul deschis.
Aceasta mi-a dat voie să discut pe hol la telefon cu poliția, asta stârnind multe zvonuri  și șușoteli și partea colegilor. De unde știu? Așa fac mereu, nu doar la mine. Revenim la povestea noastră.
Am ieșit pe hol.

Pov. polițist

P.:-Ma scuzați, sunteți  cumva fiul lui Ronald Stuff?(n-am altele nume prin cap....)
Eu:-D..da de ce?
P.:-Ne pare rău să vă informăm dar acesta a avut un accident și ..a .........
Știam ce o să zică așa că i-am închis telefonul în nas și am început să plâng. M-am dus la baie sa mă spăl pe față că apoi trezeau și mai multe suspiciuni la adresa mea. Am intrat în clasă și doamna m-a luat la întrebări:

D.:-Ce au spus?
Colegii:-Cine să zică ce?
Eu:-Greșeală!
Fiu (accentul pe prima literă) , acum mai și mint, grozav! Fără să-mi dau seama am început  să lăcrimez​ și să transpir. Toți de uită  la mine cu fețele alea de"mie îmi pasă!"

D.:-Nu vrei să mergi acasă?

Eu n-am răspuns, doar am acceptat fără să arăt asta.

   [După ce am ajuns acasă...]

*
Am încuiat ușa, m-am trântit pe pat și am început să plâng vreo 2 ore bune . Și așa îmi petrec eu timpul de atunci până acum.

#END OF FLASHBACK#
*
Revenim în ziua de astăzi...

Afară plouă, la fel ca în aceea zi pe care o să mi-o aduc aminte mereu și mereu. O ploua afară, dar mai poate strica ziua asta?
Așa că mă duc în baie, îmi fac rutina mea normală de zi cu zi, mă îmbrac cu un hanorac negru și blugii de aceași culoare(negrul este culoarea mea preferată), și mă îmbarc spre ”lumea socială”.
Dar acuma zău că-s prost, am uitat umbrela acasă. Dar de ce să mă mai duc, oricum la un moment dat o aruncăm și pe aia.

Mă tot plimb de o jumătate de oră, și mă plictisesc. Vroiam să mă duc acasă, dar pe drum văd un băiat, cam de vârsta mea, ce era urmărit de unul de vreo 17-18 ani, după părerea mea, dar avea ceva în mână. Și tresar când văd că este un cuțit. Acesta mi-a simțit prezența, s-a întors spre mine, mi-a făcut cu mâna, și a reluat urmărirea băiatului de vârsta mea, acesta neștiind că este urmărit de un posibil criminal (😑).
Măresc pasul, auzind pași din urma mea. Dar când mă întorc , văd că este.....
•
•
•
•
•

Bună copii cititori! Mă bucur că îmi citiți cartea. Știu că acest capitol a fost cam scurt, dar.....

Hey!!! Este doar începutul poveștii 😏. Și orice carte are începutul "oleacă" mai scurt

SPOR LA CITIT!!!/VĂ PUPĂ AUTORUL;....

Dacă dați acestui capitol....

👇
👇
👇(Indiciu-STEA!!!!!)

👊👊👊(Dacă nu)😂😂 !