***
Dupa ce am rasfoit ca o disperata cartea si m-am convins ca nu era nimic in ea, m-am uitat in geanta pe care o aveam la mine. In ea aveam cartile de scoala, telefonul si un aparat foto. Am lasat cartile langa copac pentru ca erau destul de grele si acum chiar nefolositoare. Telefonul nu prindea evident semnal, dar l-am luat. Aparatul avea memoria goala asa ca ce strica daca faceam niste poze pe aici? Am facut una copacului si uimitor dar s-a salvat. :)
Renuntand la disperare, am luat-o drept prin padure, facand poze si "admirand" peisajul. In curand am iesit din padure dar noaptea era aproape deoarece cerul era mai intunecat. In fata mea se intindeau niste dealuri posomorate. Am luat-o pe o carare salbatica si plina de buruieni. La un moment dat m-am inpiedicat de o radacina si am ajuns cu capul pe pamantul rece. Atunci am auzit. In departare, animale feroce urlau impreuna cu alte voci barbare si sangeroase. Am ramas incremenita, nu stiam ce as putea face. Cand erau la vreo 10 metrii de mine si eu deja imi spuneam "Asta a fost, adio viata!", o mana micuta ma apuca si ma conduse dupa el printre bolovanii si copacii strambi de pe-acolo. Am ajuns in fata unui arbore pur si simplu urias care ascundea o casa. Nu ma mai uracsem niciodata intr-un copac si nu stiam cum sa-i spun asta fiintei din intuneric. Nu a mai fost nevoie deoarece m-a ridicat extrem de usor dupa el. Dupa ce a trecut gloata aia salbatica, am reusit sa spun:
-Unde sunt? Cine esti? De ce nu aprinzi odata lumina? Nu vad nimic!!!
Fiinta chicoti si spuse cu o voce pitigaiata:
- Voi umenii sunteti foarte calagiosi. apoi se plimba prin camera si cauta ceva pentru ca se auzea galagie.
- Nu vrei sa spui "oameni"?
"Pufff!!" un nor de praf sclipitor si luminos umplu incaperea si se aseza undeva in apropierea tavanului. Acum era lumina. Si l-am vazut. Era scund, slab si nu isi arata forta imensa pe care o avea. Semana cu om, dar foarte ciudat. Avea niste ochi mari si albastrii, niste urechi ascutite, iar pielea era de un bej spalacit.
- Nu, nu vreau sa spun "asta". Ce va dati voi mare cu accentul vostru.
- Ce esti tu? am spus nedumerita.
- Haha.. Ce, nu ai mai vazut un spiridus?
- Nu...
- Buna gluma!! Sunteti asa haiosi voi umenii!! Dar si prosti. Cum te cheama?
- Mia... Stai, tocmai m-ai facut proasta?!
- Iham... Pai erai afara, in timpul vanatorii, asta se numeste prostie! Ai mare noroc ca te-am vazut si te-am salvat!
- M-multumesc... Tu cine esti?
- Moh.
- Unde sunt?
- Hahaaa.- m-am uitat urat la el- in Tryvan.
- In ce??
- Tryvan, Regatul Celor Patru?..
- Cum am ajuns aici?
- Tu stii asta. spuse spiridusul amuzat.
- Pai aveam cartea asta in mana. Si m-am trezit in padurea din sud. am spus si i-am intins cartea.
- Am auzit ca ar fi portale magice acolo, nu am crezut pana acum. Si asta -a aratat spre carte- e un jurnal magic, nu am mai vazut unul care sa arate asa de bine.
- Un ce?!
Moh il deschise, si am vazut cum pe fiecare pagina era desenat un eveniment de azi. Eu in padure, in alta cazuta pe jos, si ultima ei bine, era exact ce se intampla acum. Eu si Moh privind in jurnal.
- Cu siguranta visez...
- Hihihi..crezi ca visezi!
- Pai asa e!!
- Cum zici tu.. spuse el razand.
. - Cunosti pe cineva care ar putea sa ma duc inapoi de unde am venit?
. - De unde ai venit?
- Londra..
- Lon..ce? Nu am auzit in viata mea de locul asta.
Era nervoasa si speriata, "vreau sa ma intorc!".
- Cunosti pe cineva cu puteri magice sau ceva de genu?
- Toti avem puteri magice aici. spuse el si incepu sa creeze un copac din lumina fix in fata mea.
- Si tu poti sa ma duci acasa?
- Hm.. Nu.
- Stii pe cineva care poate??!
- Adica?
- Nu stiu...un magician?
- Un ce?!
- O vrajitoare!! Un vrajitor!!
- Vrajitoarele nu te-ar ajuta si nici nu cred ca au puterea asta.
- Atunci cine poate face orice?
- Regele.
- Plec imediat dupa el! Unde e?
- Vezi dealul ala?
- Da..
- Il urci si apoi iti dai drumul in prapastia draguta de langa. O sa il vezi pe Rege in iad. spuse Moh razand.
- De ce nu ai spus ca e mort?!
- Nu ai intrebat.
- Ai spus ca e Regatul Celor Patru. Patru regi, corect?
- Da.
- Mai eu macar unul viu?
- Aaa... Nu.
- Si cine conduce regatul?
- E o poveste lunga...
In urma cu foarte multi ani, regatul asta era cel mai frumos loc care exista pe pamant. Dupa cum vezi, nu mai e asa... Atunci erau la conducere cei patru regi : Spring, Summer, Autumn si Winter. Fiecare avea o parte egala din regat, unde domnea cate un anotimp creat de fiecare in parte. Spring era cel mai tanar, si evident, cel mai naiv, si a cazut in farmecele unei vrajitoare, Eleanor. Si astfel regii au ajuns sa se certe si prosperitatea regatului scadea, iar cand au murit, vrajitoarea a ajuns la conducere si acum totul e un haos.
- Unde e vrajitoarea? Nu imi spune ca si ea e moarta.
- Nu, nu e. E nemuritoare. Locuieste in Myram in palatul ei. E dincolo de Muntii Durerii, spre Nord.
- Si nimic nu o poate opri?
- Cum ar fi?
- Nu stiu, Aslan? am spus razand, dar m-am oprit pentru ca Moh nu a inteles gluma. O profetie ceva!
- Pai e una singura... " Daca cele patru vor fi aduse unde a inceput totul, va domni pacea vesnica". A fost tradusa dintr-o limba veche a zanelor si s-au mai pierdut cuvinte. Nimeni nu le stie.
- Aaa... am spus eu si am cascat.
- Tie somn?
- Da. Pot dormi undeva?
- In camera aia, daca vrei.
- Multumesc Moh, noapte buna.
Am adormit cu gandul la cele intamplate peste zi. " Ciudat, niciodata nu am visat ca dorm" mi-am zis.
***
