Am așteptat atât să văd cum ninge.. Încă nu îmi vine să cred ce peisaj. Cu toate că mi s-a spus că mai bine m-aș păzi de acei oameni cu colți.. deja le-am uitat numele. Adică nu contează. Sunt doar un copil de 8 ani , chiar aș fi o țintă pentru ei?
Mai târziu văd o siluetă misterioasă. Era îmbrăcat în negru și de părea că vine spre mine. Nu e posibil sa fie unul dintre ei..
-Hei , copilaș , nu știi că-i periculos afară?
-Uhm.. Dar nu am de ce să mă tem..
-O ba da.. ai.
-Hă? De ce să mă tem?
-Nu de ce , mai bine zis.. de cine?
-De cine?
-Ai auzit de acei.. Vampiri.. oamenii cu colți.
-Ah da.
-Și.. nu crezi in ei?
-Nu știu ce să cred.. nu cred că aș fi o țintă.. sunt prea mic.
-Nu le pasă de vârstă. Doar de sânge.
-Adica.. ei ar putea să vină la mine?
-Mai mult ca sigur.
-Oh.. Trebuie să plec repede..
-Te conduc eu.. vezi tu e periculos afară.. *se apropie de mine*.. Nici măcar.. * mai aproape..* nu știi.. *direct la gât..* când e un vampir lângă tine.. *Și cu asta.. mă mușcă..
-Fffs.. Ahh.. Credeam că ești de încredere..
-Foamea te face sa faci lucruri.. mai neplăcute.. ține minte asta.
*Alerg spre casă*
-Mama? Tata?
-Ayato..
*Merg spre bucătărie și văd.. îi văd.. intr-o baltă de sânge..*
Cam nașpa pentru un copil de 8 ani.
-Mama..
-Ayato.. Sângerei.. fugi înainte să te simtă..
-Mama.. am fost...
-Mușcat?
-D-.. da
-Atunci.. trebuie să pleci.. Mai il ții minte pe doctorul Kan?
-Cum să il uit?
-Du-te la el.. și te va ajuta sa mergi.. la o școală cu internat.. te va învăța tot.. acum du-te!
-Dar.. eu..
-Du-te!
-M... Bine mama..
*Ajuns la doctorul Kan mă bandajeaza și mă duce la acea școală.*
-Ayato.. o să îți placă aici. Sunt sigur.
-Dar.. mama.. tata?
-Ei..
-O! Tu trebuie să fi Ayato. Încântat.
-Tu.. Dumneata.. cine ești?
-Te rog.. îți sunt prieten. Nu mă lua cu ,,dumneata".Spune-mi Kuno.
-Oh.. bine.. Kuno.
-E timpul sa te conduc spre cameră. Ea te așteaptă.
-Ea?
-O fetiță.. mai mică decât tine cu 1 an.. de fapt câteva luni. O sa te intelegi cu ea.
*ajunși în cameră acea fetiță de uita la zăpadă de afară*
-Yuumi! A ajuns.
-Oh! Tu ești Ayato?
-Da.. eu sunt.
-*rasete* Ești așa timid..
-Vad că vă înțelegeți bine. Pe mai târziu Ayato.
*Închide ușa*
-Hei ce e cu gâtul tău?
-Oh.. o mică problemă. Nu lua în seamă.
-*rasete.. din nou* Frumușel păr.
-Uhm.. mersi? Cred.
-Cum de ai păr alb la vârsta asta?
-Sunt mai mare , știi?
-O da! Cu un an mai.
*Conversație de ne-am culcat la 1 noaptea.*
Dimineața.
-Mhm.. Neața!
-Oh? Am și uitat unde sunt..
-*rasete* cred că uiți și cum te cheamă.
-O nici chiar așa.
-Copii! V-ati trezit?
-Da Kuno.
-Pentru voi orele incep la 9 și se termină la 1 sau 2.
-Pentru noi? Dar alții?
-La 8 și termină la 3.
-Oa..
-Dar de ce ne simpatizezi?
-Sunteti mai speciali.. Ayato familia ta m-a ajutat mult. Yuumi și a ta la fel. Încerc să îi răsplătesc.
-Nu e nevoie Kuno.
-O ba da. Hmm.. întârzie cu masa..
-Masa?
-Voi mâncați in pat și în cameră.
-Uu.
-Super așa.
-Inca ceva.. eu vă comsider că și.. copii mei.. aș prefera să faceți la fel.
-Hmm.. poate mai târziu.
-O bine.. vă las singuri. Trebuie sa il introduc pe Ayato in școală.
-Ajut?
-Mai bine stai cu Yuumi.
-Nu mai așteptați mult. Imediat vine cu mic dejunul.
-Bine Kuno. Bafta la.. ce faci tu.
-*ras* Mersi.
Cum se face că acum am scris 600 de cuvinte dintr-o idee aproape uitată? Sigur Ayato e de vină.
Cum nu prea știu multe despre vampiri.. s-ar putea să fie mai ilogic. Da nu contează. xd
Comentari daca se poate =3
