Dependentă

Capitolul 5

   Îi simt buzele pe gâtul meu și deja mi s-au înmuiat picioarele. Gâtul e locul meu sensibil și acum se pare că Alex l-a găsit. Simt cum suge și mușcă pe unele locuri, iar eu îmi mușc buzele ca să nu las gemetele să se audă prin clasă. Ce Doamne iartă-mă fac? Mă feresc și mă ridic în picioare, chiar dacă le am de gelatină.

-Mă scuzați, pot să mă duc până la baie? spun cu vocea tremurândă.

  Profesoara aprobă și eu ies val-vârtej din clasă, alergând până la baie. Ajung în fața chiuvetei și mă sprijin de ea. Mă uit în oglindă și observ așa zisele "semne de purtare". Îmi dau cu apă pe față ca să mă mai răcoresc. Trebuie să recunosc că mă simt atrasă de el, dar la naiba îl cunosc doar de câteva zile. Aud clopoțelul cum sună și mă duc în clasă. Observ că Alex a plecat, iar ceilalți se uită foarte insistent la mine. Chiar dacă mai am încă 4 ore, îmi iau lucrurile și plec acasă. Pur și simplu simt că nu mai pot rămâne, mai ales că Alex o să fie în preajma mea.

  Ajung acasă și văd că mașina părinților mei nu este, deci sunt singură acasă. Intru în camera mea și primul lucru pe care îl fac este să mă trântesc în pat. Nu știu de ce a făcut asta, el nu era cu noi în clasă. Cât timp am lipsit a cerut să se transfere la noi în clasă și nu înțeleg de ce. De ce s-a pus fix cu mine în bancă? Las deoparte gândurile legate de Alex și hotărăsc să mă schimb într-un costum de trening și să ies la alergat. Mă duc în parcul din apropiere și încep să fac câteva ture ușoare ca să mă încălzesc. Muzica e la maxim în căștile mele și încep să alerg din ce în ce mai tare. Simt cum cineva mă prinde de mână, iar eu mă împiedic fiind pregătită să fac contact cu asfaltul. Ochii mei întâlnesc doi ochi albaștrii care îmi scanează toate trăsăturile feței. Mă ridic din brațele tipului care m-a prins și observ că este Ștefan. Hai Amalia, măcar de data asta fă o impresie bună.

-Ești bine? mă întreabă și pot simți îngrijorarea din glasul lui.

-Da, mersi că m-ai prins, chiar n-aveam nevoie de julituri sau mai mai rău. spun și pe chipul amândurora apare un mic zâmbet. 

-Am văzut că ai plecat după prima ora, ai pățit ceva? spune și îmi ia mâna într-a lui.

-Sunt bine, doar că nu m-am simțit tocmai bine. aleg sa mint și să mă prefac că totul e bine.

-Păi , dacă tot ne-am întâlnit n-ai vrea să ne plimbăm împreună? Ne mai cunoaștem, îmi arați locurile. spune și simt speranța din glasul lui. 

  Accept și începem să ne plimbăm împreună. Mă simt bine în compania lui. Râdem glumim, îi arat împrejurările și povestim întâmplări haioase din trecut. Ne așezăm pe marginea unui lac și încep să jucam jocul cu aruncatul pietrelor. La naiba, nu credeam că e așa de greu să arunci niște pietre.

-Ok, mă las păgubașă, nu-mi iese. spun și mă trântesc bosumflată pe jos.

  Ștefan începe să râdă și mai aruncă de câteva ori ca să-mi facă în ciudă. Ok, ăsta deja e război! Știu că apa de aici e nu deloc adâncă așa că un plan diabolic îmi trece prin minte. Stau mai aproape de Ștefan și când nu e atent îl împing în apă. Planul mi-ar fi ieșit perfect dacă la naiba nu m-ar fi prins de mână și cădeam amândoi. Apa ne ajunge până la brâu și suntem amândoi uzi leoarcă. Începem amândoi să râdem și să ne jucăm în apă. Lumea se uită ca la 2 nebuni la noi, dar sincer chiar nu-mi pasă. Mă simt bine în compania lui Ștefan și chiar dacă am dat-o în bară la început acum ne-am împrietenit. Ieșim amândoi din apă și frigul pune stăpânire pe noi.

-Stau aproape de parc, hai la mine să te schimbi.

-Ștefan, nu cred că ar fi o idee bună. 

-Stai calmă, vreau doar să nu răcești. Azi ți-a fost rău, deci nu cred ca ți-ar trebui o răceală fix acum. spune și mă apucă de mână.

 Accept într-un final și după 5 minute de mers pe jos ajungem în fața unei vile. Intrăm în casă și o doamnă îmbrăcată în costum de servitoare ne întâmpină.

-Bine ați venit! Doriți să vă aduc ceva? spune aceasta politicoasă.

-Mulțumesc, Dana, dar momentan nu vrem nimic. Vreau doar să-mi aduci niște prosoape și niște haine curate și uscate pentru ea. spune Ștefan, iar servitoarea aprobă din cap. 

 Urcăm la etaj și intrăm în camera lui Ștefan. Totul e alb-negru, chiar și lenjeria de pat este neagră și pernele sunt albe. Îmi place camera lui. Un ciocănit în ușă se aude și pe ea intră servitoarea cu hainele pentru mine și prosoapele.

-Te las să te schimbi, eu mă duc în baie. spune Ștefan și părăsește camera. 

 Îmi dau bluza și pantalonii jos și rămân în lenjeria intimă de  neagră. Iau un prosop și încep să-mi usuc parul care acum e încâlcit ca naiba.

-Frățioare, am uitat să...

 Mă întorc speriată și îl observ pe Alex în ușă cu gura larg căscată. Cred că îți bați dracului joc de mine!