Fukaya: Razbunarea Unui Ninja Orfan

Oda - Partea I

Yoshinobu intra in templu si incepu sa citeasca cu ajutorul Kyoteiganului. Dupa cateva minute simtii cum o fantoma il poseda.

-Insfarsit! Dupa ani de cautat am reusit sa dau de voi! Am simtit puterile fetei in padurea de langa sat. Am simtit ca aveti aceeasi energie a vietii, provenind de la

mine.

-Tu... Tu cine esti?

-Exact! Ma numesc Oda, si sunt deocamdata doar un spirit. Dar curand voi capata un corp uman.

Oda, spiritul impartit in sufletele lui Yoshinobu si Kiyoko. Are un par lung tepos, lasat in jos, si cu bretonul lung, in doua parti, una mai lunga pe partea dreapta

si una mai scurta pe partea stanga, fiind de culoare albastra. Are ochii la fel de albastri, cu o singura exceptie, si anume ca stralucesc. Poarta o haina lunga pana

la genunchi, pantaloni, si o centura la mijloc. Toate trei sunt de culoare neagra, cu dungi gri inchise.

-Si ce intentionezi sa faci? il intreba Yoshinobu.

-Eu? Hmpf! Doar sa va iau sufletele, sa le absorb, apoi voi capata un corp uman. Dupa asta ma voi concentra pe acumularea de putere, care va fi un plan destul de greu,

insa cu ajutorul Kyoteiganului si Seikaganului voi reusi de 10 ori mai repede!

-Si dupa?

-Ma voi razbuna pe cei care m-au sigilat. Hmpf! Vad ca pari destul de increzator. Si destul de curios in acelasi timp.

In acel moment Yoshinobu incerca sa foloseasca o tehnica pe Oda, insa acesta ii dadu drumul iar Yoshinobu se retrase inapoi langa Kiyoko.

-Eh? Yoshinobu? Ce sa intamplat?

-Ai grija. Spiritul care ne alcatuieste pe noi doi e in templu. Vrea sa ne ia sufletele ca sa poata sa capete un corp uman. Daca pune mana pe sufletele si puterile

noastre oculare, sa zis cu lumea.

-Atunci sa ne luptam cu el! EH? Stai, ai zis spiritul ce ne alcatuieste pe noi? zise Kiyoko activandu-si Seikaganul.

-Da! zise Yoshinobu activandu-si si el Kyoteiganul.

Oda iesii afara din templu si se arat si lui Kiyoko.

-Hmpf! Vad ca arati ca noi doi, zise ea. Deci Yoshinobu nu glumeste.

-E si normal ca noi sa semanam. Uitate bine! Semanam nu numai la suflet dar si la aspect, insa difera un singur lucru.

-Ce anume?

-INTENTIIILE!

Oda se repezi la Yoshinobu care se feri apoi il lovi aruncandu-l intr-un copac. Oda scuipa putin sange, se sterse la gura, apoi spuse:

-Vad ca ai ceva putere. Si nu esti genul de om care sa.. (Yoshinobu incearca sa se duca la el)

-Yoshinobu, lasa-l sa ne spuna povestea lui. Asa vom sti cine e el cu adevarat si vom afla de ce se intampla aceste lucruri, zise Kiyoko oprindu-l.

-Mai mai, se pare ca cineva a mostenit si calmul. Bine, va voi spune povestea. Totul incepe cu 24 de ani in urma.

(intr-o padure cu 24 de ani in urma - acum povesteste Oda)

De cand am aparut pe lume ma stiu asa. In varsta. Mereu am aratat la fel. Nici macar nu mai stiu cati ani au trecut de cand am aparut. Umblam ca un spirit ratacit prin

lume. Asta pana cand, intr-o zi, am fost teleportat intr-un loc complet alb. M-am uitat in jur si nu am vazut pe nimeni. Eram confuz. Insa mi-am dat seama ca eram

intr-o incurcatura.

-Oda, zise o voce, sti ce este acest loc si de ce esti aici?

-N... Nu!

-Aceasta este Camera Zeilor. Locul unde sunt judecati toti oamenii, zise aceeasi voce.

-Dar nu am facut nimic.

-Stim. De asta nu te putem lasa sa continui asa, zise o voce de zeita. Am decis ca va trebuii sa te sacrifici.

-Dar... Nu vreau!

-Oda! Asta este destinul tau! Am privit in viitorul tau si am vazut ce ai face daca ai primi un corp uman. De asta iti vom imparti sufletul in doua suflete gemene. Le

vom purifica si vom distruge intentiile rele ca sa nu ajunga sa te invie. Daca te-am lasa sa traiesti, ar fi un haos total in lume.

-Dar...

-Destul! Esti liber sa pleci!

Atunci am fost teleportat inapoi in locul unde eram. Eram total dezamagit. Credeam ca e doar un vis. O gluma. Insa am realizat ca totul e adevarat. V-am cautat in

toata lumea, pana cand, am auzit zvonuri despre un baiat cu par albastru, care are o putere speciala. Am stiut ca trebuie sa fi tu acela, Yoshinobu, asa ca am cautat

ruinele templului Kyoteiganului si am asteptat ascuns, pana acum.

(inapoi in prezent)

-Va sa zica, esti suparat ca zeii nu ti-au dat voie sa traiesti ca un om normal. Asta as fi facut si eu daca eram in locul lor! zise Yoshinobu repezindu-se la el si

lovindu-l in burta.

Oda scuipa sange din nou, apoi il prinse pe Yoshinobu de mana stanga si il arunca cu putere intr-un alt copac.

-Cum e? Placut, nu? MHAHAHAHAHA! (o bila de foc albastru il loveste si explodeaza, insa el supravietuieste fara nicio zgarietura) Ce naiba, inseamna, asta?

-Nu cred... Nu cred... NU CRED! zise Kiyoko din in ce mai frustrata.

-Chestia aia, se numeste atac? Nu ma fa sa rad!

Yoshinobu profita de faptul ca atentia lui Oda era asupra lui Kiyoko, si il taie cu un kunai la gat, lasandu-i o rana adanca. Oda se uita la rana, apoi linse putin din

sange.

-Asadar, asta voi avea din plin daca primesc un corp. Interesant! MA FACETI SA VREAU SA PRIND CAT MAI REPEDE!

-Kiyoko, nu ceda! Atacurile ca ala o sa il faca doar mai nervos. Trebuie sa combinam atacurile ca sa reusim sa il oprim.

Oda isi troznea degetele de la maini. Se uita in sus, apoi misca capul in stanga, apoi in dreapta, troznind si oasele gatului. Se incorda putin si troznii si coastele.

Incepu sa ranjeasca malefic, apoi spuse:

-Sa vedem, pe care sa il iau mai intai? A?

Oda se repezi pe Yoshinobu apucandu-l de fata si bagandu-l in peretele templului. Apoi il arunca in sus, sari dupa el si il lovi in stomac repezindu-i caderea.

-Yoshinobu! striga Kiyoko disperata.

-Acum, tinere, da-mi ce e al meu, zise Oda coborand la el.

Cand era pe cale de a pune mana pe gatul lui ca sa il ridice in sus, Yoshinobu scuipa o bila de foc gigantica care exploda. Se ridica, apoi incepu sa isi concentreze Kyoteiganul. In jurul marginilor aparura niste vene verzi, iar semnul shurikenului incepu sa fie mai luminos. Kyoteiganul intrase in faza de evolutie...