Era o seară furtunoasă, stropi de ploaie se auzeau mai tare ca niciodată, nu mai fusese de mult o furtună în insula Jeju. Ramurile copacilor îmi atingeau geamul de la cameră, afară se auzeau tunete şi fulgere, erau nişte sunete relaxante pentru mine, ce putea fi mai frumos decat să stai într-o duminică seara în pat şi să asculti ploaia cum cade pe pământ cu viteza luminii, iar tunetele şi fulgerele care se auzeau pe fundal mă fermecau, parcă îmi spuneau: "Hai afară ", nu ştiam dacă să ies sau nu, dar până la urmă am ieşit. Mă plimbam singur prin ploaie, eram singur cuc în cartier, adică cine ar mai ieşi afară când plouă de rupe pe o furtună ca asta care nu a mai fost de cel puţin zece ani. La un moment dat am văzut în îndepărtare o persoană mai dubioasă de fel, care totuşi se plimba prin ploaie ca mine, încerc să mă apropi de acea persoană fără ca ea să observe. Persoana se îndrepta spre plajă, nu ştiu de ce m-ar interesa cineva dubios care se îndreaptă către plajă la ora 12 noaptea, era ceva ce mă făcea să o urmăresc, stăteam cam la zece metri distanţă, la un moment dat persoana respectivă se oprise şi căzuse brusc pe nisip, am alergat repede către ea şi am observat că este o fată care plângea şi era rănită la piciorul stâng, un ochi îl avea învineţiţ, iar celălalt era doar roşu, am întrebat-o dacă este bine, la care ea:
- Cine eşti tu? Ce vrei de la mine? Te-au trimis după mine? Dacă vrei poţi să mă omori în bătaie aici, este locul perfect, apoi poţi să mă arunci în mare ca să îţi ascunzi urmele.
- Despre ce vorbeşti? Am întrebat eu. Te-am văzut din depărtare şi am crezut că eşti o persoană dubioasă care se plimbă afară pe furtună.
- Atunci tu ce cauţi afară? Mă întrebase ea.
- A, păi eu sunt cea mai dubioasă persoană din cartierul meu, mereu ies afară când plouă, unii m-ar crede puţin sadic şi masochist, dar nimeni nu mă cunoaşte, nimeni nu m-a întrebat vreodată: "Care este povestea ta?". Şi când m-ai întrebat dacă m-au trimis după tine la cine te refereai?
- A... nu contează.
- Ok, dacă aşa spui tu... Am un presentiment că în spatele acestei feţe agresate fizic, există o persoană cu un trecut înspăimântător care are o poveste interesantă, dar nimeni nu s-a gândit să o asculte.
- De unde ţi-ai dat seama?
- Păi te plimbi singură la 12 noaptea pe furtună, eşti bătută şi plângi, nu cred că ţi s-a rupt o unghie şi ai început sa te baţi singură şi apoi ai fugit din casă.
- N-ai de unde să ştii ce am păţit, poate chiar mi-am rupt o unghie.
- Nu pari genul ăla de fată.
Între timp fata a văzut pe cineva care se apropia de plajă şi voia să fugă dar băiatul a tras-o de mână şi a întrebat-o:
- Unde crezi că pleci?
-Dacă vrei să trăiesc mă laşi să plec.
Când am auzit ce a spus i-am dat drumul la mână şi imediat a fugit. Oare de ce a fugit? I-am spus eu ceva greşit? Brusc văzusem că cineva aleargă în spatele ei, apoi am înţeles că era destul de speriată şi mă gândesc că acea persoană era destul de periculoasă, dar totuşi curiozitatea era destul de mare încât m-am ridicat de pe nisip şi am mers după omul acela dubios, la un moment dat a intrat într-o înfundătură, dar eu stăteam după un perete şi apoi am auzit că vorbesc ceva:
- Acum nu mai ai unde să fugi. A spus omul dubios.
- Ce nu înţelegi că nu vreau să mai am de-a f'ace cu tine? A ţipat ea.
Băiatul auzind că discuţia este destul de serioasă a decis să se uite din spatele peretelui, dar apoi a văzut următoarea scenă:
Bărbatul dubios se apropia de fată spunându-i:
- Ok dacă nu vrei să mă mai vezi o să îți las un cadou de neuitat.
- Ce vrei să spui cu asta? A spus ea foarte speriată, iar în acel moment bărbatul de apropia de ea ca să o violeze, dar în secunda doi băiatul a sărit în ajutorul fetei, l-a luat pe bărbat şi i-a dat câţiva pumni şi a luat-o pe fată de mână, ea se uita la el foarte surprinsă şi confunză că nu ştia de unde a apărut şi au fugit cât de repede au putut. În spatele lor era bărbatul care alerga după ei, dar la un moment dat s-au ascuns după o maşină şi i-au pierdut urma.
- Eşti bine? Am întrebat-o eu.
- Acum da, dar de ce te-ai amestecat? Acum o să intri şi tu în belele din cauza mea.
Când am auzit ce a spus am tăcut din gură ca să nu îşi de-a seama că am urmarit-o.
- Dar de unde ai venit? Cum ai ştiut că aveam nevoie de ajutor? Mă întrebase ea.
-Păi eram prin zonă şi am auzit nişte zgomote şi am zis să nu stau să privesc.
-Aa..
