" Haide, Clary, trezeşte-te! "
La auzul acestor vorbe, tresar imediat. Mama mă priveşte zâmbind larg, întinzându-mi o cană de cafea în mână.
Azi urma o zi importantă. Anume, prima mea zi de liceu. Inima îmi bătea tare, chiar foarte tare. Dacă nu am să mă descurc? Ce se va întâmpla? Poate că nu voi reuşi să-mi fac prieteni, eu fiind o fire mai antisocială!
Am luat o gură de cafea, apoi am mers în baie grăbită, unde am încercat din răsputeri să-mi piaptăn roşcatul şi năzdrăvanul păr. În final, am reuşit, dar nişte fire imense mi-au acoperit întreaga faţă, făcându-mă să arăt ciudat, ceea ce m-a făcut să chicotesc.
M-am privit gânditoare în oglindă zâmbind, şi mi-am spus " o să fie bine, Clary. "
Am coborât jos, unde părinţii mei se uitau la TV bucuroşi.
" Clary, lasă America să-ţi vadă drăgălaşii pistrui de pe faţă, dă-ţi părul la o parte! " mi-a spus tata privindu-mă amuzat.
Am zâmbit, încercând să-mi aranjez părul, iar apoi am plecat grăbită spre cafeneaua Sóley, unde aveam să mă întâlnesc cu Jacob şi Rachel, prietenii mei cei mai buni, şi viitori mei colegi de liceu (căci am intrat toţi trei la acelaşi liceu, spre bucuria mea).
Am grăbit pasul, inima bătându-mi din ce în ce mai tare, căci, cu fiecare minut, eram mai aproape de marele moment, al începerii liceului.
Zâmbăreţi, Jacob şi Rachel mă aşteptau în faţa cafenelei, cu nişte croissante cu ciocolată uriaşe, în mână, din care muşcau cu poftă fiecare.
" Hey, întârziato! " a râs Jacob.
" Întârziată? Lasă asta, mai bine stresată! " l-am corectat, muşcându-mi buzele.
Am alergat toţi trei, până am ajuns la liceu.
Clădirea era imensă, de un galben şters, cu nişte pomi care împodobeau intrarea. Poarta era asemenea unei porţi de cimitir: sinistră. Numai gândul că voi trebui să învăţ în această clădire mi-a făcut pielea de găină!
" Am emoţii. " a spus Rachel cu multă răceală, aproape terminând croissantul.
" Nu eşti singura. " am murmurat.
Sute de adolescenţi stăteau în faţa liceului. Unii dintre ei râdeau, povesteau, alţii, stăteau retraşi şi citeau o carte.
Am înghiţit în sec, iar mâinile îmi tremurau.
Odată intrată pe poartă, am început să simt frica. Simţeam un gol în stomac, iar inima îmi bătea din ce în ce mai tare, parcă îmi era în gât.
Jacob, spre deosebire de mine, avea un aer plin de optimism, la fel ca Rachel, care părea mult mai calmă decât mine.
O fată masivă, cu părul plin de şuviţe vişinii, stătea lângă poartă şi mă privea sfidător.
Am privit-o, iar sângele mi-a îngheţat in vene, atât de tare m-am speriat, că mi-a căzut din mână telefonul.
" Hey, fato! Fii atentă! Nu avem nevoie de fete ca tine, de mămăligă! " a spus fata respectivă încleştându-şi pumnii.
Îndată, mi-am ridicat telefonul şi m-am îndepărtat de ea, lipindu-mă de Jacob.
Jacob a început să râdă, privindu-mă cu mult haz.
" Mi-e frică deja. "
Peste câteva minute, am intrat toţi în noua clasă, care părea mult mai primitoare decât exteriorul şcolii.
Noii colegi păreau liniştiţi, drăguţi.
Diriginta ne salută bucuroasă şi ne spune că putem sta în bancă cu ORICINE vrem noi.
Rachel mi-a spus că se va aşeza lângă Jacob în bancă, ceea ce m-a deranjat puţin, pentru că voi fii nevoită să stau cu cineva pe care nu îl cunosc, dar am tăcut.
M-am aşezat cu încredere într-una din bănci, şi am început să privesc "cu coada ochiului" fiecare coleg.
" Pot să stau aici ? "
Am tresărit, şi am privit cu mare atenţie persoana din faţa mea. Era un tip drăguţ, înalt, şaten, cu ochi albaştri, şi cu nişte gropiţe zglobii pe faţă.
Inima mi-a bătut atât de tare, încât nu ştiam ce să zic. M-au luat emoţiile, şi-am început să mă bâlbâi:
" D-desigur, d-d-d...d-dacă vrei. "
Băiatul a râs şi s-a aşezat îndrăzneţ lângă mine.
" Cum te cheamă ? " m-a întrebat.
Mi-am aranjat cu grijă ochelarii, şi i-am spus, pe un ton serios:
" Clary Quinn. "
" Aha, deci Quinn. Eu mă numesc Peter Austin. Încântat. "
