Imperfectă

Capitolul 3 - Surprize

O altă zi se pregătește să înceapă, mult prea devreme aș spune eu. Mă scol leneșă din pat în timp ce în cap mi se derulează evenimentele din noaptea trecută.
Doamne, nici acum nu îmi vine să cred că i-am făcut clătite la două noaptea, idiotului de Eliot. Dar să trecem cu vederea acest incident și să ne concentrăm pe ceea ce trebuie să fac astăzi.
După ce fac un duș și îmi usuc părul. Mă poziționez în fața dulapului pentru a îmi alege hainele. Optez ca de fiecare dată pentru ceva cât se poate de simplu, iar după ce îmi aranjez părul îmi iau ghiozdanul și cobor la parter cu gândul să merg în bucătărie și să mănânc ceva.

"Gașca veselă" se pare că nu se reunise în formula completă. După saluturile clasice de dimineață mă apuc rapid să îmi fac un sandwich, în timp ce Larry se oferise să îmi toarne un pahar de suc de portocale. Când apare Christian super-mega-ultra nervos îndreptându-se spre unul din dulapioare, de unde scoate un borcan ca acel pe care îl folosește tata când are musafiri pentru a servi vinul și se îndreaptă cu el spre chiuveta dând drumul la apă în timp ce mormăie ceva indescifrabil.

-Hei Christian, pot să știu și eu ce faci cu apa aia ai de gând să uzi florile mamei sau ce?

-Haha!! bună glumă, am uitat să râd. Și da, dacă tu prin floare înțelegi un hăndrălău de 1,80 pe nume Eliot, atunci da, ud o floare! îmi replică tântălăul de fratimiu.

- Eliot nu s-a trezit? iei replic eu amuzată.

- Crezi tu oare ca aș m-ai apela la metoda asta dacă tâmpitul s-ar fi trezit?!

- Și care ar fi "minunata ta metoda"? spun amuzată gesticulând niște ghilimele.

Christian se uita la mine, iar din privirea lui pot citi un amalgam de stări printre care și amuzament, dar și nervozitate.

- Surioară uneori mă gândesc la tine și la copilăria ta pierdută, pentru că din câte îmi aduc aminte tu n-ai făcut nicio boacănă, iar de pedeapsă nici nu poate fi vorba.

I-aș fi spus eu că cea mai mare boacănă am făcut-o în adolescență, atunci când am fost incapabil să disting realitatea de povestea, dar nu era momentul să răscolim trecutul și mai ales acum cu alte persoane de față.

- Da, am fost un copil model! Te oftici? îi replic eu amuzată.

- Eu?? Nicio clipă, nu regret absolut nimic! îmi răspunde acesta pe un ton din care i se putea citi mândria.

- Și dă-mi voie să ghicesc! Cum Eliot nu s-a trezit,tu te-ai gândit să îi dai o trezire mai "specială"?

- C-am așa ceva!

- Ai nevoie de ajutor?

- De ce? Te bagi și tu?

- Logic că da! spun în timp ce îi iau borcanul din mâini.
Logic că era momentul oportun să mă răzbun pe nenorocit. Era clar că o astfel de oportunitate nu trebuia ratată.

Și logic că în minutele următoare eram împreună cu Christian și două borcane pline cu apă lângă patul unde își dormea somnul de frumusețe Eliot.

- La semnalul meu! mă anunță Christian. Imediat după ce Chris dă semnalul începem să îi toarnam apă pe față lui Eliot.
Reacția pe care Eliot a avut-o a fost una de nedescris, un amalgam de stări i se puteau citi pe chip de la spaimă la nedumerire, totul stârnea pentru noi o stare de amuzament.
Uff, ce dulce e răzbunarea!
Însă, de îndată ce Eliot s-a dezmeticit, iar țipătul său a încetat a urmat o ipostază în care nu credeam că am să mă aflu vreodată.

- Ce mama naiba crezi ca faci?? și da, asta eram eu super-mega nervoasă, protestând în fața nedreptăți în care mă aflam. Ce nedreptate? Eram din nou cărată ca pe un sac de cartofi!