La hanul lui Manjoala

15.9K 15 0
                                    

fantasticul este categorie estetica,referitoare la ceea ce este propriu inchipuirii,ceea ce nu poate exista in realitate.Este inrudit cu miraculosul si cu fabulosul.Tema nuvelei dezvolta ideea relatiei omului cu fortele malefice respectiv tema necuratului.ca structura sau compozitie povestirea in rama ,exista o parte introductiva care este rama propriu-zisa cand avem narator ce ne va supune atentiei o intamplare ce se petrece in povestirea propiu-zisa ca in finele nuvelei sa se revina la rama cand vom afla deznodamantul nuvelei. modalitatea de realizare a epicului o reprezinta desfasurarea pe doua coordonate ,ancorarea in prezent si rememorarea unei intamplari din trecut.Trecerea de la un plan la celalalt se face cu ajuorul alternantei.Tipul naratiunii,tipul narat si tipul naratorului. Spatiul sau locul de desfasurare al actiunii este atat unul real ,hanul traditional cu argat cat si unul fantastic contarolat de fortele intunericului,malefice pe care personajul le atribuie necuratului.Loc izolat situat parca intro alta arie temporala. Proprietara manjoala reuseste sa salveze hanul intr-un mod misterios. Comunitatea i atribuie acesteia puteri neobisnuite ca si cum ar fi incheiat un pact cu diavolul.Proprietara hanului,coana manjoala este portretiazata dupa tiparul legendelor populare. Conul fanica o gaseste pe aceasta langa cuptor.Simbolul focului este bivalent,pe deoparte poate fi semnul imortalizarii iar pe de alta parte este un element al lumii inferioare,un semn al diavolulu. Este portretizata ca o femeie "frumoasa,voinica si ochioasa" si pare o femeie fara varsta.Atrage pin feminitatea ei strasnica degazand un fel de energie erotica,tulburatoare. Idila care se contureaza are valoarea unei intrigi amoroase si tine oarecum de regia comica si ironica a naratorului. Avem deaface cu un portret al femeii demonice care exercita o influenta placuta dar si nefasta asupra tanarului fanica. Lipsesc semnele divinului:Marghioala insasi intoarce spatele acestei lumi a sacratizarii si bagatizeaza icoanele. Suntem intr-un loc unde se pot manifesta fortele negative ale necuratului. Odaile curate sunt un alt semn al neobisnuitului, al atmosferei stranii si in acelasi timp sunt o forma a ispitei. Functioneaza aici ispita erosului pus in slujba fantasticului. Coana Marghioala , ca intruchipare a ispitei , beneficiaza de adjuvanti,unul dintre ei fiind acel cotoi ca un element necesar vrajitoriei.Privitul in caciula pare un alt element al ritualului magic pe care il exercita hangita. Tanarul incearca sa se sustraga acestei vraji si paraseste conacul dar epicul se incarca de noi argumente ale fantasticului. Timpul real isi pierde consistenta , natura se manifesta in mod navalnic ,se dezlantuie ,senzatiile pe care le traieste tanarul sunt la limita:il doare pieptul,i se invarte capul. Coordonatele spatiale cunoscute,dispar si parca semnalele vin dinspre satana "furtuna se transforma intro ceata groasa",protagonistul ajungand intr-o stare de ratacire. Apare un nou adjuvant...precum calul nazdravan din basmele populare romanesti , iedul luat in desaga indreapta calartul catre han , centrul acestor forte negative. Intamplarile au un regizor nevazut in autoritatea naratorului , le roteste pe un fagas prestabilit si le determina mersul inapoi. Flacaul ajuns in locul de unde a pornit , iedul dispare din desaga. Revenit la han el tarieste intr-o lume in care pierde orice notiune de timp iar eliberarea de sub fortele necuratului se face printr-un exercitiu de lepadare de satana,intr-un schit post si rugaciune.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 13, 2006 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

La hanul lui ManjoalaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum