Life of a teenager

Răul-vine cu cât ştii mai multe

Nimeni nu stie ce simti , chiar daca spui , nimeni nu stie. Chiar daca ne exprimam sentimentele in capul nostru poate fi o nebuloasa .Toata lumea crede ca stie dar defapt nu stie nimic .
Dupa ziua de ieri in capul meu e un dezastru , chiar daca as vrea sa spun nu as putea. Sunt confuza, dar lamurita in acelasi timp stiu ca e un nonsens, dar asta e si multe alte sentimente imi navalesc inima . Sunt de neexplicat aceste lucruri pe care le simt.
Nu stiu ? Oare in cine sa am incredere? Cand unul se comporta frumos si parca ma decid in cine sa cred cand celalalt imi da motive sa il cred . O sa fac cum am si stabilit , voi merge la cafenea unde am fost si ieri , nu ca Enzo ar fi motivul , doar ca vreau sa aflu mai multe despre neamul meu si despre cultul meu.
Urmatori pasi vor fi pentru tatal meu . Chiar daca sunt o fiinta supranaturala nu ma aseman cu ei. Acestia sunt o abdominatie a naturii. IL VOI RAZBUNA ! Tot acest joc va avea un rost si eu un scop! M-am saturat sa fiu eu cea confuza!
Gandind am pierdut notiunea timpului. Trebuia sa plec la scoala.
Ca de fiecare data autobuzul astepta in fata statiei. Lexi imi pastra un loc , nu aveam chef de toate porcariile ei , daca stau sa ma gandesc nu cred ca mi.a fost vreo data prietena . Nu avea nevoie decat de cineva cu care sa vorbeasca ... .
De astazi se vor schimba multe . Nimic nu va fi ca inainte . Pentru a o evita m.am asezat intr.un alt loc si mi.am pus castile in urechii ca nimeni sa nu ma deranjeze . Am ajuns intr.o clipa , parca am zburat. Pe hol era Enzo . Ma astepta , gandesc eu ironica .Vine spre mine :
- Hei ! Ce faci ?spune el zambind usor.
- Hei ! Bine , ma gandeam ai vrea sa plec de acum la cafenea ...stii daca ai adus cartea ?zic eu in soapta.
-Bine , dar nu vrei sa fii prezenta la ore?
Cred ca i s.a parut umpic ciudat ca fata care invata mereu sa chiuleasca dar spun nerabdatoare:
-In acest moment imi doresc mai mult sa petrec ziua cu tine .zambesc eu in coltul gurii.
-Ok.
Am pornit spre cafenea . In fata noastra era Tyler .Am trecut pe langa el. Acesta i.a aruncat o privire taioasa lui Enzo , de parca ar avea ceva de gand . Mi s.a parut foarte ciudat , vazand din partea lui Enzo aceeasi privire . In acel moment mi.a venit in gand o intrebare :"Oare ce am facut ?".
Ne.am continuat drumul . Ajunsi acolo am comandat ca de obicei o ciocolata calda , vremea nefiind asa calda ca de obicei . Intr-un minut Enzo a scos din ghiozdan o carte veche si deteriorata.
-A fost a mamei mele !spune el uitandu.se atent la mine .
-Inseamna ca are multe vraji puternice nu ?!
-Yep. Sa incepem mai intai cu vrajile usoare .