Mă gândesc doar că , în fiecare zi , dimineaţă de dimineaţă , renasti că pasărea din cenuşă nopţii. Şi îţi duci povara zilnică , şi speri că alegerile pe care le faci sunt cele care te vor călăuzi pe drumul ce-l urmezi. Şi te gândeşti de multe ori că nu există răi sau iad. Şi atunci ? Atunci pe pământ e iadul , iar raiul ţi-l ridici cu mâna ta şi te bucuri de el. Pentru a-ţi ridică raiul şi pentru a te bucură de el , ai ales să pui suflet . Ai început să citeşti priviri şi ai înţeles din gesturi mai mult decât ai fi putut înţelege vreodată din cuvinte . Ai înţeles mai mult decât ţi-ai fi dorit. Şi ştii tu , obiceiul asta de a citi suflete eu o consider o boală . Da , chiar o boală ! Nu mai poţi scapă de ea o dată ce ai cunoscut-o . Te-ai chinuit prea mult. Ai fost umbră din spatele multora . Ai fost zâmbetul care încânta mereu ..zâmbetul care dădea tuturor încredere . Ai dat tot ce ai putut pentru a vedea o altă faţă fericită , chiar dacă înăuntrul tău ceva urlă de foame de dor. N-ai dormit nopţi şi ai ascultat alte voci .Ai împăturit momente şi ai alinat suferinţe. Ai stat până în zori să ştergi picături ce alunecau pe faţă cuiva. Pentru că aşa erai obişnuită ..şi culmea , nu cereai niciodată nimic la schimb. Dar ai greşit..şi te-ai pedepsit singură ! Ai irosit timpul şi ţi-ai sframantat gândurile . Ţi-ai dat seama de asta mult prea târziu..şi te-ai trezit deodată , singură , într-o camera goală. Pe pereţii camerei erau scrie cuvinte ce le spuneai altor sufletelor pentru a le alina durerea ..eventual , din colţ în colţ , câte o poză cu sufletele ce-ţi adorau compania când aveau aripile franţe . Acum ? Sunt fericiţi.. Iar tu , ai pierdut atâta timp şi viaţă pentru ce ? Pentru că aşa ţi s-a părut că este bine.. Sau pentru cine ? Pentru cei ce n-au fost . Şi totuşi nu regreţi..N-ai să te lecuieşti niciodată.
