-Cine era? a întrebat Zayn.
-Ea e ea.
-Am înțeles. Uite Amma. Dacă vrei să îți citesc în stea va trebui să mă lași să intru pe ușa aia.
-N-nu cred că pot.
-Ai încredere în mine.
-Tu ești ulimul om în care să am întcredere, fără supărare, dar ocupațiile tale din timpul liber mă fac să regret că te-am lăsat să intri până aici.
-Nu înțelegi, crede-mă. Nici eu nu vreau să fiu aici. Eu vreau să dorm. Lasă-mă să citesc colțul ăla afurisit și promit că o să ne vedem fiecare de viața lui.
~Amarie, lasă-l. Nu avem de ales. Și așa noi suntem mai întunecate decât el. Maxim aș putea să îl blochez aici, dar ai treabă și nu riscăm nici o întârziere~
Zayn nu a comentat, iar eu am dat aprobator din cap. Nu ar fi trebuit să fac asta. Simțeam cum tâmplele îmi explodau de presiune și îmi simțeam capul ca pe un balon cu apă. Am ridicat alene mâna și am atins clanța. La puțin timp după ce am apăsat-o, ușa s-a izbit cu forță pe cealaltă parte și o lumină gri-gălbuie ieșea din acel loc.
M-am uitat cu mare atenție și am încercat să îmi revin, dar corpul meu nu voia să coopereze. Simt că aveam gantere în picioare și nu mă puteam deplasa. Purtam colierul la gât! Oare Zayn mă vedea? Pentagrama a strălucit și colierul s-a evaporat cu totul. Nu înțeleg absolut nimic. Legătura dintre mine și acest colier este una de nepătruns, dar și imposibil de înțeles.
În cele din urmă, am reușit să îmi revin și am intrat pe ușă. Trecerea de la negru la gri-gălbui mă face să mă doară ochii teribil.
-Concentrează-te la stea!
Zayn se auzea de parcă ar fi exact lângă mine, exact în creierul meu. Defapt, acolo și eram.
Am deschis în cele din urmă ochii și am văzut steaua. Avea culoarea roșu intens și scânteia extrem de puternic. M-am blocat cu privirea asupra colțului din dreapta sus și după m-am sufocat.
Trăgeam aer puternic în piept, dar deja simt cum muream încet. Ochii îmi lăcrimau, iar plămânii parcă îmi erau plini cu apă. Am simțit o lovitură infernală la cap și apoi am inspirat în piept tot aerul de care încăpea acolo și am expirat ușurată.
Eram în sufrageria lui Zayn, iar Logan mă ținea cu o mână de umăr și cealaltă de obraz.
-Amma, gata! Gata, ești aici! a zis Logan.
Lui Zayn îi curgea o linie subțire de sânge din nas. Acesta s-a șters cu mâna, iar apoi m-a privit mândru.
-Hai acasă! a zis Logan. Te duc la căminși dormi, da?
-Nu. O să doarmă aici, i-a tăiat-o scurt Zayn. Și tu o să stai cu ea.
-Nu o să stăm în locul ăsta, a zis Logan și s-a așezat mai bine pe canapea. Știu eu ce se întâmplă când o fată doarme aici.
Eu mi-am pus capul pe umărul lui Logan. Eram extrem de extenuată. Voiam apă și somnic. Capul încă mă durea tare tare tare.
-Amma, bea apă! a zis Zayn
Am deschis ochii, iar el era în fața mea cu un pahar de apă. S-a așezat pe vine și mi-a pus o mână pe genunchi. Nu eram în stare să ridic mâna să iau paharul și nu puteam să beau.
Zayn s-a ridicat și a plecat. În puțin timp am simțit un plastic ce mă împungea în buze. Îmi pusese un pai, nu pot să cred! Am băut cu poftă toată apa și după am căscat.
-M-mersi... am gângurat.
-Uite, Logan. Dacă situația ar fi fost alta te-aș fi dat afară cu mâna mea. Defapt, eu pe Amma nu o las așa până la cămin. Am zis să rămâi cu ea ca să nu stai îngrijorat, dar dacă vrei să pleci îmi e indiferent. Știu să mă îngrijesc de ea. Știu la cât timp să îi dau apă sau mâncare, deci oricum eu nu o să dorm noaptea asta.
Îmi venea să îl apuc de gât și să îl îmbrățișez strâns, dar eram ca și paralizată.
-Nu pot să stau aici, a zis Logan. Trebuie măcar eu să fug prin pădure, altfel or să mă dea dispărut. Vin la 9:00 după Amma.
Logan m-a ridicat ușor și m-a întins pe canapea, iar după m-a pupat pe obraz și mi-a zis "Noapte bună".
Am auzit cum s-a deschis ușa, dar erau prea departe să le aud conversația în șoaptă.
Zayn a închis ușa și a venit la mine.
-Hai sus, somnorilă! a zis acesta și m-a ridicat în brațe.
Avea extrem de multă forță, deoarece m-a luat ca pe un fulg. Aveam ochii întredeschiși, doar atât îi puteam deschide și mă uitam în jur. În fața noastră s-a dschis o ușă și am intrat într-un dormitor. Zayn m-a pus pe pat, care era cel mai moale și plăcut pat în care am stat vreodată. Instinctiv, m-am făcut ghem, iar după am simțit cum sunt acoperită de o plapumă.
-Ai face bine să dormi. O să mai vin din când în când să îți dau apă.
Și am adormit. Ca în fiecare seară, simt cum firul meu dintre ralitate și vis e așa de întins încât dă să se rupă. Plutesc undeva și e tare bine. Nu înțeleg mai exact ce visez, dar este foarte perfect până aici.
O imagine albă a apărut în fața mea, apoi s-a mărit și a trecut prin mine. 2009. Îmi amintesc perfect totul. Cele două blocuri gata-gata să cadă, cu spațiu de doi metri.
Mă văd pe mine cea mică. Eram îmbrăcată în niște haine gri, murdare și rupte. Părul meu blond-pui era ciufulit. Stăteam cu fața întracolo și nu îmi puteam vedea chipul de atunci, dar încă simt starea din acel moment. Indiferență.
Criminalul era așa cum mi-l aminteam. Haine de om obișnuit, adică niște blugi bleu-marin și un tricou negru cu un hanorac și o mască pe față. Victima, în schimb, nu mă interesa așa de tare. M-am apropiat de mine ca să văd mai bine și gata. Criminalul l-a înjunghiat pe Watson fix în ochiul stâng. Nu auzeam ce vorbeau, auzeam doar urlete, dar tot refuzam să mă clintesc. A doua străpungere a fost direct un pieptul victimei, care a căzut la pământ, moartă. Sângele șiroia din acesta și eu cea micuță m-am apropiat. Criminalul s-a pus pe vine și mi-a făcut cu ochiul. Ochi căprui, îi găsești peste tot. Dar nu erau orice fel de căprui, ci căprui-verzi. O nuanță aparte, superbă chiar.
La următorul meu pas, criminalul a plecat. A fugit să văd încotro merge și s-a agățat de un metrou. Fix când să își dea jos masca era prea departe. M-am întors spre mine din trecut. Eram la Watson și îl căutam. Nu îmi mai amintesc ce anume voiam cu atâta ardoare, dar știu că nu am găsit acel lucru.
-Bună dimineața, Amma! a zis Zayn căscând.
Eram în formă maximă. Chiar mi-a făcut bine somnul ăsta, deși visul mi-a stârnit foarte multe amintiri.
-M-bună! i-am răspuns, întinzându-mă.
M-am ridicat și m-am mai întins o dată, iar după am încercat să îmi aranjez părul cu mâna. Zayn mi-a arătat unde este toaleta și după am fost să luăm micul-dejun.
-Tu ai dormit măcar? l-am întrebat.
-Nu prea, dar e în regulă.
-Te superi dacă te întreb ceva?
-Poți să întrebi. Defapt, chiar mă mir cum de nu am fost bombardat deja cu mii de întrebări.
Acesta mi-a pus în față o omletă care mirosea de vis și o cană cu ceai de fructe de pădure.
Regret că nu am putut să analizez dormitorul ăla, dar cel puțin bucătăria și sufrageria erau aranjate pe același principiu: alb, negru, aur. Chesta asta arăta genial, acum că m-am obișnuit.
-Tu de ce dormi noaptea și nu alergi ca noi ceilalți?
-Eu sunt mai leneș. Sau mai bine zis, eu nu rezist să stau nopți nedormite.
-Îmi pare foarte rău că ai fost nevoit să stai treaz.
-Meh, nu-i problemă. Trebuie să ne ajutăm.
-Aha...
-Ți-au povestit de mine, nu?
Zayn a oftat și a schimbat privirea. Părea așa de neajutorat și puțin rănit.
-Da, dar eu nu îi cred.
-Ar trebui să crezi, au dreptate întrutotul. Pot să îți zic ce am văzut la tine dacă vrei. Ar fi mai bine să decizi dacă vrei să îi povestești lui Logan.
M-am oprit din mâncat și m-am uitat la Zayn. Acesta se așezase pe scaunul din fața mea si ofta continuu.
-Uite care-i faza. Cunosc steaua. Am văzut-o acum mult timp, dar nu îmi amintesc unde sau cu ce ocazie. În fine. Colțul acela m-a trimis în altă parte. 2009, 2013, 2015 și după ceață. Ai avut o viață destul de încărcată. Mai știe cineva de asta?
-Doar noi doi, bănuiesc.
-Nu m-am uitat la mult, dar am văzut câte ceva. Am încercat să ies forțat ca să nu îți invadez intimitatea și cred că de aceea te-ai înecat.
-Mulțumesc mult că ai făcut asta. Nu am nimic de ascuns, dar e ciudat.
-Știu. În fine. Steaua aceea este acolo. Acolo a fost dintotdeauna, dar s-a aprins recent. Probabil că are legătură cu noi. Încă nu știu dacă este bine să iei parte la adunare sau nu.
-Am auzit că vor fi "toți". Câți mai exact?
-Încă patru.
-Credeam că voi sunteți toți...
-Ei sunt adulții noștri, 25-27 de ani. Cei mai puternici dealtfel. Ei ne lasă aici și caută alți copii ca noi. Or să stea 3 zile și ne vor antrena. Faza nasoală e că tu ești nouă și or să te analizeze îndeaproape. Și așa mi-e că o să ieși în evidență, d'apăi analizată.
-Oh... Se pare că va trebui să rezolvăm asta toți trei...
-Te-aș fi dus la JP și ai fi scăpat basma curată de orice urmă de bănuială, dar nu știu unde locuiește, defapt, nu mai știu.
-De ce s-a ascuns? Tot aud despre el, dar nu îmi zice nimeni nimic despre asta.
-JP caută, la fel ca noi. Faza e că el are foarte mult impuls negativ și a decis că e mai bine să se ferească de cei pe care îi poate ucide.
-Îți e dor de el?
-Off, normal! Mi-a fost ca un frate, la fel ca Logan.
-Păi și atunci de ce vă purtați așa tu cu Logan?
-Mi-am făcut de cap cu iubită-sa. Era cu curvă și el nu înțelege că eu nu știam că e iubita lui.
-Ai adus un om simplu aici?
-Există niște șmecherii să faci un om să creadă că totul este ligic. Până și lungmea drunului i-am iluzionat-o. Dacă încearcă să revină, nu va știi cum să o facă.
-Bine, bine. Altceva. Hm... Aa, da! Am auzit că JP visează o fată.
-Aha, blonda cu ochi verzi. N-ai idee ce subiect controversat ai fost. Exact pe tine te-a descris. Dar tu nu aveai colierul, deci e cineva care seamănă cu tine. Am auzit un zvon cum că JP s-a îndrăgostit de fata din vis. Dar e o minciună gogonată. JP nu iubește pe nimeni.
-Dacă știe cum arată fata, de ce nu o caută el? Adică să ieșiți toți cu el, iar dacă face ceva să îl potoliți.
Știu că tocmai mă dădeam de gol, dar cu siguranță ar fi făcut asta dacă se putea.
-Șoimul vede pentru el. Oricum, dacă ar ieși printr-o minune de acolo, ne-ar lua la rost că suntem incapabili să găsim o fată după ce că ne-a descris-o. Bla blaa...
S-a auzit o bătaie în ușă. Era Logan.
-Mersi mult pentru tot, i-am spus eu.
-N-ai pentru ce. Să vi la ora 20:00 aici cu Logan.
După ce a zis asta, ne-am ridicat și Zayn m-a condus până la ușă, unde aștepta Logan. Ne-am început conversația obișnuită în șoaptă, în timp ce alergam transformați.
-Cum a fost? Ți-a zis sau făcut ceva? a întrebat Logan când ne-am îndepărtat.
-M-a dus în pat și m-a lăsat să dorm, iar apoi mi-a servit micul-dejun.
-Da, dar ce ți-a zis?
-Nimic din ce nu știam deja. Unde e Sophie?
Am refuzat să îi povestesc totul, nu pentru că n-am încredere, ci pentru că țin la încrederea lui Zayn. Trebuie să am încrederea fiecăruia și să îi fac să creadă că o merit. E complicat, dar îmi place să mă joc psihic cu oamenii.
-Sophie e încă la altar. Mergem acum să vedem ce fac. Elijah a zis că mai au puțin.
-Dar de ce au mers acolo?
-Vor să vorbească cu Menafisiti.
-Cu ce?
-Traducerea aproximativă ar fi Spirite. Ele pot să îndrume.
-Aa, adică spirite bune.
-Nu există spirite bune și spirite rele. Există spirite serioase sau mincinoase. Sunt identice, e pe noroc.
-Care-i faza cu cartea aia?
-Nu vrea să iasă nici măcar din cutia ei, darămite la suprafață! În fine, e ciudat totul. Nu m-aș fi așteptat să fim într-o așa criză de timp.
-Aș fi vrut să nu se întâmple deloc chestia asta, dacă mă întrebi pe mine.
-Am ajuns!
